… oi vedea de-am să fiu sferă
și-am să mă înalț.
Călcând printre tramvaie rătăcite pe inimi de căprioară, sau printre beții de alcov cu Nikita, mă sparg într-o oglindă din care-mi rânjește Preda :
Am turnat benzină pe tine, arzi, arzi cât poți să arzi.
Călinescu mă privește circumspect :
Mata? Ești o catastrofă a limbii române, crezi că dacă te dai pe lângă fata mea ai să ajungi la mine? Aici sunt doar titanii, puțică…
Dumitriu mă privește pe sub monoclu:
?
V-am adus ultima de la bursă și asta… dacă aveți timp să citiți…
Ce timp să am , mă? Mâine fug din România.
Mă întorc pe partea ailaltă, trag plapuma la nas.
Caragiale se uită la mine:
Nu văzuși monstruos, mon cher!
Ba da, maestre dar … pleacă ridicând melonul a salut și mă trezesc.
Lângă mine fierbințală de carne tânără și beznă ca’n găoz dă fată mare… Mă rostogolesc cătând întrerupătorul de la veioză.
– Ce tot horobăi, iubitule? se aude un glas mic. Lampa-i pe noptieră, chibritu’ tot acolo.
– Hâu?
***
Mihail stories 