ULTIMA ȘTIRE DIN MAHALA – Grele la propriu și la figurat.

Dimineață dau fuga după răsaduri de roșii. Cotesc pe la crâșma lu’ Almășanu și dau de nevastă-sa:

− Da’… ce-i madam, lu’ Nihăiță-i greu lunea cu sculatu’ ?

− Apăi cu sculatu’ lu’ tiztu’i greu mai dă mult, da’ azi îi ziua blajinilor, s-o dus la cimitir cu o pomană, credeam că acolo te duci și mătăluță…

− Lasă-mă coană că-s sătul de pomeni, în primăvara asta am îngropat juma’ de mahala.

Merg la piață după o roșie, o atenție, o ghidușie… ia bagă un trăscău d’ăla de-ți dansează plombele pă esofag, ca să mă citesc mai bine la buruiană.

În piață, cu tescovina greblând prin stomac, mai întâi rad trei mici cu o maia de ardei iute, mamă, mamă. La zarzavaturi mai că nu mă trag de poale. Ochesc niște răsaduri la o băbuță, tocmai în fundul pieței: frunza bine lobată de un verde închis, groasă la pipăit, vrejul vânos și bine dotat cu perișori antigângănii, rădăcini viguroase…

− Ia conașule că nu mai pupi. Îs din ultima sămânță de pe la noi… se fac de trei la kil, parfum. Iau șaizeci de bucăți, băbuța-mi mai pune cinci: să fie pentru bărbată-meu!

Grele, bre.

Ocolesc pe la Oproaică, mă arde burdihanu de la mici ceva de speriat, salt pe neve pă cântar și-mi dă error.

− Coană? Adă o bere că s-a stricat cântaru’…

− S-a stricat mațu’ tău… ia urcă, lasă alea din mână…

− Păi cu ele, să văd cât împing…

− Cu ele bați cap de scală, fără ele ești la zece deca’ și-un sfârc, cu halba asta bați pă unșpici !!!

− Hâuliu!!! Da’ de unde coană mare?

− De la cur lățit pă scaun !!! Și nu mi-ai trimis formularele alea pă mail…

− Acuș coană, cum ajung acasă!

− Așa ai zis și data trecută…

…

Iau un taxi. Berea aia s-a așternut în fundul burdihanului, peste cei trei mititei și peste cinzeacă, precum bolovanul de gâtul înecatului…

În stradă toată gașca. Costică a lu’ Pândaru și încă doi se chinuie cu poarta lu’ Zolotovici:

− Hopa… boieru’ vine cu Taxi-u’…

− Dacă-i în loz… uite la el, s-a îndreptat mașina când s-a dat jos din ea…

− Ce mă’mbrobodiți mă, acolo? Și tu Costică, chiar ți-ai pus în gând să strici lucrul omului de tot?

Zolo și Ilie fac un schimb rapid de priviri.

− Neee, așteptam pă marele meșter, strică și drege de frică, iacă o apărut.

− Tu ce nu ți-ai scos mașina, măi leat, se bagă-n vorbă Ilie. Te dai buric cu Taxi-ul…

− Dă frica DNA-ului mă. De mă vede că aduc răsadurile cu mașina mă trece la chiaburi ! Ia mai uitați-vă mă și pe la voi în curte. Mă Zolo, toată ziua freci la mașina aia, i-ai luat vopseaua de pe ea, da’ la piață tot pe jos te duci.

− Mă doare dă gropile scumpului nostru vecin, marele primare…

− Halal! Apropo ai să-mi aduci o cutie de Ariel c-ai lăsat-o pe coană-ta fără pe când ai frecat mașina de s-a umplut cartierul de clăbuci… O venit săraca la mine de i-am dat o cutie că n-avea ca să-ți spele chiloții. Mai citește-te și tu când faci d-astea!!!

Organizare de șantier: hârleț, lopată, greblă, stropitoare, sapă… unde-i sapa? Colo nu-i, dincolo nu-i…

Mă duc la Ailoaiei:

− Coane dă-mi sapa ta.

− Da’ a ta unde-i?

− Păi să vezi… Liliana lu’ Costică s-a dus la cimitir, că-s blajinii ăștia și a luat sapa la ea să dea la buruiană și după aia a venit ăllalt Costică a lu’ Codreanu care i-a cerut lu’ Costică ăsta a lu’ Pândaru, sapa, care a zis că nu o are că a luat-o Liliana la cimitir și atunci Costică i-a dat sapa mea lu’ Costică și Costică care acuma e la țară la vie și…

− Hooo! Ia-o! Îi după colț la locu’ ei!

− Da’ un curaj dă nohan de-ăla negru n-ai? C-o să șuiere amu’ dracii’n curu’ meu !!!

Bârlad, 2014 pă seară!

Mare lucru nu s-a schimbat, doar eu ce-mi tot iau avânt…