Ședință de partid

Ședință PSD într-o veche sală de consiliu a PCR.

Vopseaua s-a scorojit, cârpele care acoperă pereții, cândva în roșu, galben și albastru, arată acum ca un rahat de câine constipat.

Praf, praf vechi de treizeci de ani, care se ridică din podele, de sub tălpile membrilor de partid care sosesc parcă împinși de la spate, praf care se ridică din scaunele tapițate, și se așează molcom pe cele câteva vitrine cu realizările socialiste din ultimul cincinal.

Se lasă o liniște stoică, undeva se aude cum unul desface un ambalaj de ciocolată ROM în ton cu temperatura lui de culoare.

Apatie.

Secretarul de partid se uită din spatele tribunei în sala aproape goală:

− Vasile! Dar unde-i restu’?

− Care… restu’?

− Unde-s, mă?

− Păi… se hăhăie Vasile, dacă n-a mai rămas nimic de furat… în Germania, în Olanda, în…

− Taci! Și asistații?

− Aida, bre, acu’, la pus răsaduri, vrei mata? La suta de lei cu mâncare și băutură?

− Da’ tu cât le-ai dat?

− Apăi eu le-am dat promisiuni că la anu’ or să fie patroni că bani… canci, don secretar, îi goală visteria.

− Păi de ce?

− A furat-o Ionel, a zis că știți dumneavoastră…

− Ce să știu? Candela și altaru lui, că i-am zis după ce vin ăștia de la județ și…

Apare unul mic, șchiop, și păliu de-un ochi:

− Don Secretar, Don Secretar!!!

− Cei mă Piftie?

− Or dat telefon ăștia, baștanii, că nu mai vin.

− Cum, mă? Ceara și candela lor, eu mă dau de ceasu’ morții aici și ei?

− O zâs, la telefon, că s-o furat autobuzul…

Secretarul oftă adânc: Există un dumnezeu al celor năpăstuiți! Și, cu glas tare:

− Vasile?! Dă-le viteză la nefericiții ăia. Piftie! Dă foc la cărbuni.  Hai să punem mititeii ăia la grătar.

…

Piftie apare întrebător:

− Domn Secretar, da’ unde-i grătarul?

Vine și Vasile:

− Micii, nu mai sunt, au dispărut!!!

***