…
Face o pauză și se uită întrebător la paharul gol. Îmi iau de grija berii așa că-i pun în pahar și-l umplu și pe-al meu, măcar să știu c-am băut și eu unul.
− Mă, și mă leagă ăsta c-un vraf de hire la un aparat care începe să zdrăngăne și pe mine m-a luat cu mâncărime. Mă mânca la o subțioară, apoi la ailaltă, ba a început să mă mânce și-ntre craci. M-am foit eu ce m-am foit până ăsta a zis să stau nemișcat că se strică analizele, da’ eu n-am mai putut că mă mânca în cur de ziceai că am oxiuri. Doctorul o zâs că nu se poate, că am undele gama prea rapide și că-i o stare paroxistică a creierului meu, iar eu mă scărchinam în draci.
− Și ce-ai făcut?
− Eu? Eu ce era să fac, doctoru’ a zis că-i musai să fac un RMN că cefalograma n-a fost concludentă. Cum n-a fost concludentă doctore, l-am întrebat eu, că mă mâncă și acuma. A luat-o în spirit de glumă și m-a trimis la un laborator. Pe bani, Mihăiță, că cică dacă-mi fac programare îmi vine rândul peste trei ani, iar eu sunt un caz grav.
− Și l-ai băgat în născătoare, nu? Ce-ți trebe ție să-ți colcăie ăștia prin creer, cine știe ce mai află, doamne feri, că nu votezi cu PSD-ul și pa pensie!
− Nu mai răsuci și tu cuțâtu’, acuma… M-am dus! Ceee, vroiai să cer azil politic la tine și să mă aducă Leana acasă cu Interpolul, ca pe Mazăre?
− Dacă veneai cu câți bani o venit Mazăre eu nu te extrădam niciodată, mă!
− Da’… tu ce crezi? Că malgașii ăștii e proști? L-au bătut cum bați la mazăre pân’ ce-a decartat lozu’ ș-apoi l-au făcut pachet, destinația Poarta Albă.
− Și?
Revin la cestiune.
− Și…
Pricep și mai torn în pahar. Examinez cu tristețe bidonul gol pe jumate, dar de: noblesse oblige!
− Păi să vezi, se șterge la gură, ia dă și-o mahoarcă că mi s-a deschis apetitu’… N-ai și tu un salam, o măslină, o ghidușie, c-o spălat berea asta mațele. I-auzi cum de comentează, săracele…
Dacă-i bal, bal să fie. Pun niște pâine la prăjit și-i fac niște sandviciuri, ba mai ronțăi și eu c-avu’ dreptate: detergentul de face spuma asta de la bere mi-a curățat și mie mațele de-a rămas numa’ acidul clorhidric.
− Așaaa! și râgâie de-or pârâit geamurile, unde rămăsesem?
− Acolo…
− Da, măi Mihăiță, acuma, ce să zic, cabinet frumos, curățenie, mă, bec. Tehnicianul citește trimiterea și se pronunță: facem trei secțiuni, una transversală, occipital-parietală, una frontal-temporală și una parietal-temporală… „Ba, n-ai să faci nici o secțiune. Nu s-atinge nimeni de țestul meu!” m-am burzuluit cu transpirația curgând după mine. „Stați, domnu’, c-am vorbit așa… la figurat. Adică nu eu, dispozitivul…”, „Ce mi-ești tu, ce mi-e dispozitivu’, să-l bagi în cur să ți-l facă secțiuni!”.
− Să nu spui c-ai fugit cu coada-ntre picioare?
− Cât pe ce, Nhihăiță, cât pe ce, dar tipul fuse convingător, probabil mai avusese el d’ăștia!
va continua
Mihail stories 