Preambul

Cred că v-am zis că sunt un om al secundei, labil precum sămânța-n vânt până ce atinge țărâna, dar odată ancorat pe o idee…

Cărțile mai ingestive le citesc la budă, există o lege a compensației din care ieșim cu toții câștigați: colonul meu carele s-a ușurat, cerebelul meu îndărătnic care, astfel, s-a îmbogățit cu niște cunoștințe pe care le refuza aprioric și, desigur, scriitorul al cărui unică dorință este de a fi citit indiferent cum și unde.

În atare situațiune mă aflu de ceva vreme când, terminând ce aveam de citit pe căprăriile mele și în disperare de cauză am trecut în secțiunea nevestei unde se află așa zis cărțile serioase…

Pe „Ion” l-am început de trei ori în momente temporale ușor de priceput atunci când ești licean și-am renunțat ( stările de prostie și ură generalizate îmi produceau colapsuri mentale). O constipație a rezolvat, tardiv, cestiunea.

Am mai citit și din Nichita Stănescu, minunându-mă cât de beat poate să fie un om, ba l-am citit și pe socru-meu, Ionel Murgeanu, carele scria poezie în cheie și era un Gică contra al sistemului.

De asemenea am aflat de ce patru dungi pe o bucată de pânză se vând mai scump decât un Rembrant, dar nu din cărțile de estetică ci pentru că mi-a șoptit unul la ureche: fotbaliștii și pictorii sunt cei mai spălați oameni de pe planetă. De ce, l-am întrebat eu? Pentru că indiferent cum dau din mâini, sau din picioare, se spală o mulțime de bani negri!

Dar, cum deverul e mare și zilnic… am intrat și în zona de specialitate, o plăcută surpriză, biografiile compozitorilor fiind romanțate astfel încât lectura nu poate fi decât agreabilă. Secțiunile tehnice le-am bifat, aici soața rămânând stăpână.

Cum, ea e în Roma și n-a protestat, am să vă fac câte un rezumat despre compozitorii de marcă din ultimile trei secole.

Asta se va întâmpla de mâine, astăzi vă provoc cu Rapsodia Română nr.1 într-o interpretare care, mie, mi se pare mai reușită decât cea a lui Celibidache.

Enjoi!