Many aspects of how the human body will react to long periods in space remain unknown. But using the small group of people who have already been there as subjects, researchers are beginning to get some answers.
Robert Reynolds of Mortality Research & Consulting, Inc., in California led a research project published Thursday in Scientific Reports. In it, he and his colleagues used statistical methods to verify that out of the more than 400 astronauts and cosmonauts who had been to space, they could find no linkage between causes of death and damage from radiation. It’s not a reason for future space farers to breathe easy quite yet — after all, they could be in space much longer — but it does offer some reassurance about the levels of radiation human space adventurers have experienced so far.
Causes of Death
The researchers looked at data on 301 astronauts and 117 cosmonauts who had traveled to space between roughly 1960 and 2018 (the data available differed slightly between agencies), looked at how many had died (89 in total) and broke them down by cause of death. This of course weights the sample toward the earlier generations of space farers, as most of the recent astronauts and cosmonauts are still very much alive.
Still, the largest category for cause of death for astronauts was “external,” including spacecraft, aircraft and automobile accidents. A full 38 percent of astronaut deaths could be chalked up to such mishaps, while for cosmonauts, the number was 17 percent.
But the areas the researchers were most interested in were deaths due to cancer or cardiovascular disease, both of which can be linked to radiation damage. For astronauts, the breakdown was 30 percent due to cancer and an additional 15 percent due to cardiovascular disease. For cosmonauts, a full 50 percent of all recorded deaths were due to cardiovascular disease, while another 28 percent were due to cancer.
While those numbers might seem high, it’s worth remembering that cancer and cardiovascular disease in general are common causes of death. What the researchers were looking for was whether they could statistically link the two groups – astronauts and cosmonauts – and the two causes of death – cancer and cardiovascular disease – to an underlying common cause, such as exposure to radiation.
They couldn’t. They found no trend in the deaths suggesting any common cause, meaning radiation didn’t play a major role in the health outcomes of the astronauts and cosmonauts they studied.
Of course, this doesn’t mean humans are in the clear.
“We would expect that at some level of dose there should be adverse health effects,” Reynolds says. “We keep getting the answer ‘no.’ This doesn’t mean radiation isn’t harmful or greater doses wouldn’t be. But so far the doses have been low enough that we don’t see anything.”
That’s probably because the vast majority of space farers so far have spent most or all of their time in Earth orbit, where Earth’s magnetic fields still protect them from the majority of harmful space radiation. Only those 24 astronauts who ventured to the Moon went beyond Earth’s radiation protection, and they stayed for just a few days.
Reynolds says that it’s difficult to draw meaningful results from that tiny sub-sample of people.
By contrast, a Mars mission might last multiple years, and would take place almost entirely beyond Earth’s shielding.
Other researchers are looking at alternative ways of testing the dangers of radiation exposure. But it’s possible that the next round of human space explorers will be guinea pigs, much like the first generation, and only time will tell how radiation has affected them.
O analiză asupra tuturor astronauților și cosmonauților vii și morți arată că radiațiile nu au contribuit în mod semnificativ la ratele lor de mortalitate.
Pe măsură ce NASA și alte agenții se pregătesc să plaseze oamenii pe Lună, Marte și alte destinații mult dincolo de atmosfera Pământului și câmpurile sale magnetice ocrotitoare, cresc și îngrijorările cu privire la radiațiile dăunătoare din spațiu.
Multe aspecte ale modului în care corpul uman va reacționa la perioade lungi în spațiu rămân necunoscute. Dar folosind ca subiecți grupul mic de oameni care au fost deja acolo cercetătorii încep să primească niște răspunsuri.
Robert Reynolds de la Mortality Research & Consulting, Inc., din California, a condus un proiect de cercetare publicat joi în care el și colegii săi au folosit metode statistice pentru a verifica pe cei peste 400 de astronauți și cosmonauți care au fost în spațiu și nu au putut găsi nici o legătură evidentă între cauzele de deces și daunele cauzate de radiații. Nu este un motiv pentru viitorii conchistadori ai spațiului să respire mai ușor – căci, ei ar putea sta în spațiu mult mai mult – dar oferă unele reasigurări cu privire la nivelurile de radiații pe care aventurierii spațiali le-au suportat până acum.
Cauzele morții
Cercetătorii au analizat date despre 301 de astronauți și 117 de cosmonauți care au călătorit în spațiu între aproximativ 1960 și 2018 (datele disponibile diferă ușor între agenții), au analizat câte persoane au murit (89 în total) și le-au separat în funcție de cauza morții . Acest lucru, desigur, în special la pionieri explorării cosmosului, deoarece majoritatea astronauților și cosmonauților de dată recentă sunt încă foarte vii.
Totuși, cea mai mare categorie de cauze de deces pentru astronauți era „externă”, inclusiv nave spațiale, avioane și accidente de automobile. Un procent de 38% din decesele astronauților ar putea fi atribuite unor astfel de neajunsuri, în timp ce pentru cosmonauți, procentul a fost de 17%.
Dar zonele în care cercetătorii au fost cel mai interesați au fost decesele cauzate de cancer sau boli cardiovasculare, ambele putând fi legate de daunele cauzate de radiații. Pentru astronauți, defalcarea a fost de 30% din cauza cancerului și de alte 15% din cauza bolilor cardiovasculare. Pentru cosmonauți, un procent de 50% din totalul deceselor înregistrate se datorează bolilor cardiovasculare, în timp ce alte 28% se datorează cancerului.
În timp ce cifrele ar putea părea ridicate, merită să ne amintim că cancerul și bolile cardiovasculare, din păcate, au devenit cauze comune ale morții. Ceea ce cercetătorii au cautat a fost dacă ar putea să lege statistic cele două grupuri – astronauți și cosmonauți – și cele două cauze de deces – cancer și boli cardiovasculare – la o cauza comună subadiacentă, cum ar fi expunerea la radiații.
Nu au putut. Ei nu au descoperit nici o tendință în decesele care să sugereze orice cauză comună, adică radiațiile nu au jucat un rol major în rezultatele de sănătate ale astronauților și cosmonautului studiați.
Desigur, acest lucru nu înseamnă că oamenii sunt exonerați.
Ne-am aștepta că un anumit nivel de doză de radiații ar trebui sa aibă efecte adverse asupra sănătății, Reynolds spune: „Continuăm să obținem răspunsul nu . Aceasta nu înseamnă că radiația nu este dăunătoare sau că dozele mai mari nu ar fi. Dar până acum dozele de radiații au fost destul de scăzute încât nu vedem nimic. ”
Aceasta este probabil pentru că marea majoritate a pionierilor spațiali au petrecut până acum majoritatea sau tot timpul pe orbita Pământului, unde câmpurile magnetice ale Pământului îi protejează încă de majoritatea radiațiilor spațiale dăunătoare. Doar cei 24 de astronauți care s-au aventurat pe Lună au depășit protecția împotriva radiațiilor a Pământului și au rămas doar câteva zile.
Reynolds spune că este dificil să obțină rezultate semnificative de la acel mic subeșantion de oameni.
Dimpotrivă, o misiune a lui Marte ar putea dura mai mulți ani și ar avea loc aproape în întregime dincolo de ecranarea Pământului.
Alți cercetători se gândesc la modalități alternative de testare a pericolelor expunerii la radiații. Este posibil ca următoarea rundă de exploratori ai spațiului să fie cobai, la fel ca prima generație, și numai timpul va spune cum ia afectat radiația.
***
Mihail stories 