This month I visited a strange and interesting place in Romania, in Apuseni Mountains. This place is called Geamana and was an old village that today lies under tones of industrial waste. You have to follow a beautiful and wild path in the forest to find this village, but when you arrive there in front of your eyes raise a giant lake. It’s an apocalyptic image of a village flooded in mud surrounded by a beautiful mountain landscape. Most people said that the place is haunted, maybe it is, but nobody died there in the period of the disaster. Maybe the place is haunted by the thoughts of hundreds people who lost there homes and cursed the ones who did this ecological disaster.
Everything started in 1977 when dictator Nicolae Ceausescu decided to exploit a huge underground copper deposit. The wast from Rosia Poieni copper pit was discharged and the whole village was sunk and turned into a decanting lake. The process slowly progressed in time and 400 families were evacuated from Geamana and their village.
The slurry, which continues to pour into the valley today, is a result of „froth flotation,” a process used by Rosia Poieni and most other copper mines around the world. Rock rich in copper is ground into powder, then put into baths of bubbling water. The hydrophobic copper flakes cling to air bubbles, creating a coppery froth that is skimmed off the top of the baths. The remaining slurry is discarded. It is this waste that drowned Geamana. And the lake continues to rise, climbing the walls of the valley at the rate of around 1 vertical meter each year. Along with the slurry from the mine, some sections of the runoff lake have turned red as a result of „acid mine drainage.” The acidic red water is a result of rain and springwater running through the minerals exposed by the mine. (source: http://www.rferl.org/a/romania-sinking-village).
Today, only a few families live in this area, and they are almost completely isolated. From the Geamana village remains few house roofs and the church that can be seen in the middle of the lake.
În această lună am vizitat un loc ciudat și interesant din România, în Munții Apuseni. Acest loc se numește Geamana și era un sat vechi care astăzi se află sub tone de deșeuri industriale. Trebuie să străbateți o frumoasă și sălbatică cărare prin pădure pentru a găsi acest sat, dar când ajungeți acolo în fața ochilor se ivește un lac gigantic. Este o imagine apocaliptică a unui sat inundat cu noroi, înconjurat de un splendid peisaj montan . Majoritatea oamenilor au spus că locul este bântuit, poate că este, dar nimeni nu a murit acolo în perioada dezastrului. Poate că locul este bântuit de gândurile a sute de oameni care și-au pierdut casele și au blestemat pe cei care au făcut acest dezastru ecologic.
Totul a început în 1977, când dictatorul Nicolae Ceaușescu a decis să exploateze un uriaș depozit subteran de cupru. Sterilul a fost deversat într-o groapă, iar întregul sat a fost scufundat și transformat într-un lac decantant. Procesul a progresat lent în timp ducând la evacuarea a 400 de familii din satul lor, Geamana.
Mizeria, care continuă să se verse la vale și astăzi, este rezultatul „flotării spumei”, un proces utilizat de Roșia Poieni și de cele mai multe mine de cupru din întreaga lume. Roca bogată în cupru este măcinată sub formă de pudră, apoi pusă în băi de apă cu bule. Fulgii de cupru hidrofobi se agață de bulele de aer, creând o spumă de cupru care este degresată în partea de sus a băii. Suspensia rămasă este eliminată. Acesta este deșeul care a înecat Geamăna. Iar lacul continuă să se ridice, urcând pe pereții văii cam cu un metru pe an. Totodată, unele părți ale lacului de scurgere au devenit roșii ca urmare a „drenajului de ape acide”. Apa roșie, acidă, este rezultatul ploilor și al izvoarelor care curg prin mineralele extrase din mină.
Astăzi, în această zonă mai trăiesc doar câteva familii care sunt aproape complet izolate.
(sursa: http://www.rferl.org/a/romania-sinking-village).
Foto titlu: Geamăna înainte de invazia sterilului.
La început, locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat, probabil, că se vor îmbogăţi, însă n-a fost chiar aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiec 20 de suflete.
Mâlul cenuşiu, la ştreaşina Bisericii
Casele rămase au fost aşezate de destin mai deasupra, pe culme, cum spun localnicii. Tot pe deal a fost ridicată şi biserica satului, cam la 100 de metri de vatra satului.
Este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. Nămolul a ajuns,însă, la nivelul acoperişului. Sub biserică, în valea Şeşii, se află lacul cu tulbureala de steril, înroşit de deşeurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Aici a fost până în urmă cu aproape trei decenii vatra satului Geamana. „Primul sămn rău o fost atunci când au început să se uşte cireşii, vişinii. Or fi sâmţit de la bun început otrava care atunci era doar sub pământ. Ce vă săpui se petrecea pe la sfârşitul anilor 1970. Apoi, pâraiele ce curgeau pe aici s-au înroşit rând pe rând, ca şi când torni în ele sânje“, spune cu năduf unul dintre oamenii care au rămas în Geamăna, Nicolaie Praţa. Gospodăria sa este ca pe o insuliţă, între două dintre pâraiele otrăvite, după cum le numeşte. La câteva sute de metri de muntele alb de steril şi tot cam atâta de lacul artificial. Bunul Neculai, cum îi spun vecinii, are vocea tremurândă când deschid subiectul cu expropierile făcute de stat în anii 1980 şi-l întreb de ce a ales să rămână aici.
Cronica distrugerii satului
„Când or vinit domnii cu executarea, n-or vrut să-mi ia tot pământu ce-l aveam, rămâneau multe hectare pe dinafară. Nici bani nu luam prea mulţi. Apoi, ne-am gândit cum să lăsăm tot ce am construit aici şi să plecăm. Uite aşa am ajuns să vedem pâraiele aste otrăvite, cum se duce la fund casă după casă, cârciuma unde se adunau oamenii satului şi apoi şi biserica, după cum vedeţi se scufundă şi ea. După mine satul va fi mort, când biserica va fi acoperita de tot de steril“, susţine cu înverşunare Niculai Praţa. Cum s-a ajuns ca satul Geamăna, un fel de „Bărăgan al Lupşii“, după cum îi spune soţia lui Praţa, să fie aproape pustiu? Ne răspunde tot bunul Niculai. Dintre nişte hârtii îngălbenite de vreme scoate un fel de cronică a distrugerii, un caiet studenţesc pe care omul şi-a trecut memoriile. Aşa aflăm câte case mai sunt în picioare în fiecare cătun. „Uite, aice o fost satul Şasa, o mai rămas din el 4 căsi, în Trifeşti mai sunt 5 căsi. Totul s-a distrus. Sunt sate care nu mai există pe hartă, numai atâta că stau în ele oameni uitaţi de lume cum sântem noi, câteva suflete aici “, spune vârstnicul.
Şi-a căutat dreptatea la Regina Angliei
Convins că a fost tras pe sforă de stat a scris mai multe memorii către miniştri, ba a fost şi în audienţe la Bucureşti. Omul auzise că Anglia e ţara în care dreptatea e sfântă, aşa că a făcut cunoscut blestemul care s-a abătut asupra satului Geamăna şi Reginei, printr-o scrisoare.
15 milioane de euro pentru rezolvarea problemelor de mediu
În iazul de Valea Şesii, cum îl ştiu localnicii, ajung rezidurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Lacul artificial este unul de decantare de vale, deschis, amenajat între doi versanţi. Mai exact are un singur baraj. Ultimele estimări arată că ar avea peste 130 de hectare. Riscul ar fi enorm, dacă nu s-ar putea face ecologizarea apelor din iaz. Şi, asta pentru că barajul este o fabrică naturală de acid sulfuric. Pericolul creşte de fiecare dată când plouă abundent în zonă. Licenţa pentru exploatarea cuprului de la Roşia Poieni aparţine companiei Cupumin Abrud. Cele mai recente evaluarări ale Ministrului Mediului arată că în zonă ar fi nevoie de investiţii de mediu în valoare de 15 milioane de euro. Autorizaţia integrată de mediu emisă de Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu pentru iazurile de decantare şi haldele de steril rezultate din procesul de extracţie-procesare a expirat la sfârşitul anului 2011. Înainte de Revoluţie, mina de cupru de la Roşia Poieni lucrau 3.000 de salariaţi. Acum, au rămas 200. S-a încercat şi o privatizare a societăţii din Apuseni, în martie 2012, finalizată cu un eşec.
Sursa: adev.ro/pbb74j
***
Mihail stories 