New Discovery Just Changed Our Understanding of The Source of Easter Island’s Moai

For hundreds of years, they stood watch in silence: the ‘moai‘, a mysterious league of almost 1,000 carved monolithic statues, erected across the isolated landscape of Easter Island (Rapa Nui).

Just how these towering idols came to be has long fascinated researchers – as have the customs and collapse of the Polynesian society that engineered them – but the symbolic relevance of the figures themselves has never been fully understood.

Now, an international study offers fresh insights into what the moai could have represented to the islanders who toiled to quarry and carve the giant effigies.

Over 90 percent of the moai statues were produced in a quarry called Rano Raraku: a volcanic crater that at its base makes up less than 1 percent of the island’s overall area, but nonetheless served as the single source of stone used to make the island’s megalithic sculptural objects.

Yet there’s more to Rano Raraku than just rock, the researchers say, based on an analysis of soil samples taken in the region.

„When we got the chemistry results back, I did a double take,” explains geoarchaeologist Sarah Sherwood from the University of the South in Sewanee, Tennessee.

„There were really high levels of things that I never would have thought would be there, such as calcium and phosphorous. The soil chemistry showed high levels of elements that are key to plant growth and essential for high yields.”

According to the research team, the established view of the quarry region is that it was an industrial site used to produce and temporarily store the moai prior to removal and transportation to other locations across the island.

Yet almost 400 of the monoliths remain in the quarry, and some are buried in the soil with support from fortified rock structures that suggest the placement is not temporary. The reason why, the researchers say, could be this uniquely rich soil.

„Everywhere else on the island the soil was being quickly worn out, eroding, being leeched of elements that feed plants,” Sherwood says.

„But in the quarry, with its constant new influx of small fragments of the bedrock generated by the quarrying process, there is a perfect feedback system of water, natural fertiliser and nutrients.”

In addition to evidence of the soil fertility, the researchers also found traces of ancient crops in the samples, including banana, taro, sweet potato, and paper mulberry.

These are all signs, the researchers think, that in addition to using the quarry for moai production, the Rapa Nui society also utilised the space as a place to grow foods they needed, leveraging the Rano Raraku’s rich, tilled soils, which would have produced higher yields with lower labour costs.

„We venture the novel suggestion that based on these data, and on the ritualisation of Rano Raraku and its stone as megalithic resources, Rano Raraku soil/sediment itself was a valuable and protected commodity,” the authors explain in their paper.

„Soil could have been transported from Rano Raraku to enrich those areas needing increased productivity.”

It’s a compelling case, but why were the moai also erected within the crater, amidst the land from which they were themselves produced?

It’s long been theorised that the ceremonial purpose of the monoliths was associated with fertility rituals, and the researchers say their fieldwork provides chemistry-based evidence of this link – not to mention the discovery of the carved pits, suggesting the moai were likely erected to stand watch over these verdant gardens indefinitely.

„This study radically alters the idea that all standing statues in Rano Raraku were simply awaiting transport out of the quarry,” says archaeologist Jo Anne Van Tilburg from UCLA.

„These and probably other upright moai in Rano Raraku were retained in place to ensure the sacred nature of the quarry itself. The moai were central to the idea of fertility, and in Rapa Nui belief their presence here stimulated agricultural food production.”

Timp de sute de ani, au stat de veghe în liniște: Moai, o grupare misterioasă de aproape 1.000 de statui monolitice sculptate, ridicată pe peisajul izolat al insulei de Paște (Rapa Nui).

Acești idoli falnici i-au fascinat dintotdeauna pe cercetători, precum și obiceiurile și prăbușirea societății polineziene care i-a conceput – dar relevanța simbolică a figurilor în sine nu a fost niciodată înțeleasă pe deplin.

Acum, un studiu internațional oferă perspective noi despre ceea ce Moai ar fi putut reprezenta pentru locuitorii insulei care au trudit în cariere, sculptând și transportând efigiile gigant.

Peste 90 la sută din statuile Moai au fost produse într-o carieră numită Rano Raraku: un crater vulcanic care la baza lui constituie mai puțin de 1 la sută din suprafața totală a insulei, dar a servit totuși ca unică sursă de piatră folosită pentru a face megaliticele obiecte sculpturale.

Cu toate acestea, Rano Raraku este mai mult decât doar piatră, spun cercetătorii, pe baza unei analize a probelor de sol prelevate în regiune.

„Când am obținut rezultatele chimiei înapoi, am făcut o dublă prelevare”, explică geoarheologul Sarah Sherwood de la Universitatea de Sud din Sewanee, Tennessee. „Existau niveluri foarte ridicate de substanțe pe care nu aș fi crezut niciodată că vor fi acolo, cum ar fi calciul și fosforul. Chimia solului a arătat niveluri ridicate de elemente care sunt esențiale pentru creșterea plantelor și esențiale pentru producții ridicate.”

Potrivit echipei de cercetare, punctul de vedere stabilit asupra regiunii carierei este că era un sit industrial folosit pentru producerea și depozitarea temporară a Moai-lor înainte de scoaterea și transportul lor în alte locații de pe insula.

Cu toate acestea, aproape 400 dintre monoliți rămân în carieră, iar unii sunt îngropați în sol și sprijiniți cu structuri de roci fortificate care sugerează că amplasarea nu a fost una temporară. Motivul pentru care, spun cercetătorii, ar putea fi acest sol unic bogat.

„Peste tot pe altă parte a insulei, solul a fost rapid uzat, erodat, fiind lipit de elemente care hrănesc plantele”, spune Sherwood.

„Dar în carieră, cu fluxul său constant constant de mici fragmente din stratul de pământ generat de procesul de excavare, există un sistem de perfect feedback a apei, îngrășământului natural și nutrienților.”

Pe lângă dovezile fertilității solului, cercetătorii au descoperit în probe și urme de culturi agricole antice , inclusiv banana, taro, cartoful dulce și mulberry.

Acestea sunt  semne, consideră cercetătorii, că pe lângă utilizarea carierei pentru producția de Moai, societatea Rapa Nui a utilizat  spațiul și ca loc pentru cultivarea alimentelor de care aveau nevoie, valorificând solurile bogate și prelucrate ale Rano Raraku, care ar fi produs randamente mai mari cu costuri de muncă mai mici.

„Ne aventurăm cu sugestia nouă care, pe baza acestor date și pe ritualizarea Rano Raraku și piatra sa ca resurse megalitice, solul / sedimentul Rano Raraku a fost o marfă valoroasă și protejată”, explică autorii în lucrarea lor.

„Solul ar fi putut fi transportat de la Rano Raraku pentru a îmbogăți acele zone care au nevoie de productivitate crescută.”
Este un caz convingător, dar de ce au fost ridicați și Moaii în interiorul craterului, în mijlocul pământului din care au fost ele însele produse?
De mult s-a teoretizat că scopul ceremonial al monolitilor a fost asociat cu ritualuri de fertilitate, iar cercetătorii spun că munca lor de teren oferă dovezi bazate pe chimie ale acestei legături – fără a mai menționa descoperirea gropilor sculptate, sugerând că Moaii au fost probabil ridicați să stea de veghe la aceste grădini verzi.
„Acest studiu modifică radical ideea că toate statuile în picioare din Rano Raraku așteptau pur și simplu transportul din carieră”, spune arheologul Jo Anne Van Tilburg, de la UCLA.
„Aceștia și, probabil, alți Moai verticali din Rano Raraku au fost păstrați la locul lor pentru a asigura natura sacră a carierei în sine. Moai au fost fundamentali în ideea de fertilitate, iar în Rapa Nui credința prezenței lor aici a stimulat producția agricolă de alimente.”

***