Calde!

Crâșmele s-au închis. Covid a infectat vreo trei sute de români, decizia asta o să bage în sevraj juma’ de românie…

 

Îl întreb pe un puștan care-și făcea treabă mutând niște mărfuri de pe un raft pe altul:

− Spirt?

− Nu este, se pronunță, profesional, amicul.

− Drojdie?

− Nu este, aud, în repeat.

− Mă-ta-i curvă?

− Nu este, se scapă și-apoi mă privește furios.

− Vezi să nu minți… și-l las cu clăbuci la gură.

 

Tabietul e tabiet, cum Sifonăria lui Vasile are obloanele lăsate am luat o sticluță de Tuborg (are capac cu cheiță!) și m-am răscrăcănat pe banca din fața aprozarului. Pufăi din prima țigară a zilei și sorb din șipul cu bere – bună, bre! – bucurâdu-mă de soarele de primăvară care s-a ridicat de-un cot la orizont. Nu adie zare de vânt și-i o liniște de duminică. Se apropiu doi bătrânei, îi cunosc din vedere, sunt niște italieni pripășiți, de vreo câțiva ani, pe la noi prin urbe. Se așază pe bancă și continuă o discuție în italiană, pe tonuri din ce în ce mai ridicate și gesticulând frenetic. Tihna mea se duce dracului, parcă și berea-i mai acră. Rabd ce rabd și-apoi, cum cei doi păreau că se vor lua, unul pe altul, de gât (!), intervin:

− Mai încet, fraților, că acuși vă umflă poliția și vă bagă-n carantină!

− Cosa dice il signore? se oprește, brusc, din gesticulat unul din ei privind către celălalt.

− Dire che siamo italiani! se dumirește amicul privindu-mă cu înțeles. Crederanno che veniamo dall’Italia… il virus… La polizia può metterci in quarantena..

− Mamma mia! Ha ragione!

Se ridică precipiat, urmat de celălalt care întoarce o privire către mine:

− Grazie, signore!

Tihna mea a reintrat în parametri dar ce folos… și țigara și berea s-au terminat. Cumva frustrat mă salt și eu de pe bancă.

 

− Aveți gâturi? îmi fac intrarea fulminantă și câteva gâturi se rotesc spre mine.

− Avem, avem, răspund fetele, învățate cu stilul meu.

Mă așez la coadă ca să iau o pungă cu gâturi pentru motani și prima țigară își face, parșiv, efectul: tuhucesc, cât am putut de discret, dar tot s-a făcut mai mult loc în jurul meu.

− Covid 19? încearcă un spirit de glumă un bărbat.

− Mai grav, răspund: Tabac 50!

 

O iau spre casă pe o scurtătură. O bunicuță face curat, metodic și profesionist, în fața scării de bloc, cu un măturoi mai mare ca ea. Nu mă pot abține:

− Mamaie! Am auzit că te cheamă ăștia la Guvern.

− Vai, maică, dar ce păcatele mele am făcut?

− Încet, că-i de bine. Te cheamă să le mături covidul din bătătură.!!!

 

Am ajuns acasă tocmai la timp ca să aud comentariul, hiperbolic, al unui oficial, la radio:

Imaginați-vă că vedeți un gândac, sau doi! De unde este ei? Din beci! Deci, luați un insecticid și mergeți în beci. Dar în beci este întuneric. Ce faceți? Dați cu insecticid peste tot? Și peste șuncă și peste cașcaval? La fel e și cu Covid19.

Păi, atunci ce mai așteptăm?

Să vină popii s-aducă lumină!