Fiecare dintre noi a simțit acel sentiment rece cel puțin o dată în viața noastră: gândul care face corpul nostru să tremure și ne lasă cu nopți nedormite fără de sfârșit. Atunci când stăm inactivi cu orele, creierul nostru, lăsat slobod, începe să readucă înregistrările din trecut ale amintirilor noastre, care erau ascunse adânc de către oroarea rușinii, suferințelor, regretelor și a eșecurilor. Subterfugiile pe care le folosim, îndeobște, pentru a ne sustrage, par să se răzbune și să ne înconjoare amenințătoare atunci când suntem singuri.
Cât de ironic este faptul că ne credem atotștiutori și totuși rămânem un mister pentru noi înșine.
Când ne-am trezit în miezul nopții gândindu-ne la trecutul nostru pe care l-am fi putut schimba, uneori doar cu un cuvânt, o parte din noi continuă să recite aceeași pagină a aceluiași capitol în fiecare zi, ajungând la aceeași concluzie, și asta pentru ce? Doar în a ne auto asigura, încă odată și încă odată, că n-am fi putut schimba nimic, că decizia noastră de atunci a fost corectă și că noi nu am greșit ci a fost doar o conspirație universală?
Atunci când ținem de ceva pentru mult timp devine un obicei și ni se pare că dreptatea e întotdeauna de partea noastră. Dar apoi, prietene, ceea ce vedem este mirajul unei fericiri care este acoperită doar de panglicile frumoase ale fanteziei. Chiar dacă le-am putea descâlci pe unele, vom constata că avem totuși mâinile legate, trecutul rămâne trecut.
Amintiți-vă că există o lecție în toate, nopțile care ne-au lăsat sfârșiți ne-au făcut să rămânem stabili până dimineață. Și ororile care ne-au bântuit în visele noastre ne-au făcut suficient de puternici pentru a riposta.
Deci, spune-mi doar un lucru: poate trecutului nostru agitat să ne oprească de la a merge înainte? O să ne lăsăm copleșiți de fiecare dată? Se pare că nu, așa că de ce să suferim pentru trecutul pe care l-am lăsat în urmă și de ce nu prețuim viitorul care este plin de surprize?
„Pentru cei înțelepți, noblețea stă în inima cu o conștiința curată”
Iar în cazul în care vă simțiți din nou pierduți, amintiți-vă să nu mai fiți neajutorați, să stați drept pentru că meritați ce e mai bun.
Merităm să fim versiunea noastră cea mai bună.
Each one of us have felt that cold feeling at least once in our life,
the thought that makes our body shiver
and leaves us with sleepless never ending nights.
When we sit idle or hours, our brain starts to stimulate the past records of our memories which are diluted in the horrors of shame, heartbreaks, regrets and failures. Things that we use to evade seems to surround us when we’re alone.
How ironic the fact is when we state that we know the world and yet we remain a mystery to ourselves.
When we’re up till midnight thinking about our past that we could’ve changed, a part of us that keeps reciting the same page of the same chapter everyday, coming to the same conclusion and for what ? Just to make sure we’re precise about our decision to be true?
Holding onto something for long becomes a…
Vezi articolul original 172 de cuvinte mai mult
Mihail stories 