Ambrozie visa că aude soneria. Se sculă enervat și merse la ușă. În prag se afla el:
– Scuză-mă pentru că am întârziat.
Bodogăni ceva și se băgă înapoi în pat. El al doilea se dezbrăcă și intră, la rândul său, sub plapumă. Când să adoarmă, ei auziră soneria. El, primul Ambrozie, îl înghionti pe al doilea:
– Du-te! Eu am fost o dată. El al doilea se sculă bozgorodind și se duse la ușă:
– Da! Am văzut că ai întârziat, îi reproșează lui El al treilea. Hai odată că e frig.
El al doilea se culcă, iar El al treilea se dezbrăcă și intră și el sub plapumă.
Când aproape să adoarmă, lui El primul îi veni să meargă la toaletă:
– Du-te, îi zise lui El al doilea, eu am fost odată. El al doilea îl împunse pe El al treilea:
– E rândul tău să te duci.
El al treilea protestă spunând că afară e frig și El al doilea ar putea să se abțină până dimineață. El al doilea îl făcu nesimțit aducându-i aminte că dacă el nu se scula din pat El al treilea ar fi stat și acum în fața ușii. El al treilea ripostă…
El primul zise împăciuitor:
– Cred că trebuie să ne sculăm toți trei. Cât v-ați certat voi, eu m-am scăpat pe mine.
***
Mihail stories 