Discutam cu Madam Pândaru, fimeia lui Costică, în timp ce nepoțica chinuia mătura mea încercând să facă curat pe treptele de la intrare în speranța unei recompense dulci:
̶ Madam… dacă nu este cei șapte ani de-acasă, totu-i în zadar.
̶ Adică ce vrea să zică mătăluță, că n-am învățat-o pe Cristina să dea cu mătura? Cristina se va mărita cu un băiat care s-o țină numai în puf, ce-i trebuie ei mătură?
̶ Neee, la altceva mă gândeam… Vezi, noi am mușcat din țărână, la o adică, că se-mpute treaba, ne descurcăm, știm să luptăm pentru ciolan, cunoaștem buruienile, o scoatem… Dar copii ăștia, conserve de bloc, vai de steaua lor, dacă murim noi, mor și ei.
̶ Ei, lasă… ce, n-ai băut cafeaua de dimineață? Cu credință-n Dumnezeu și-o scoatem la capăt!
̶ Da, da’ necunoscute sunt căile Domnului. Și Iisus a crezut în el și-a murit răstignit pe-o cruce…
Mihail stories 