Ce bine-i departe de lumea dezlănțuită, când temerile se înmoaie și începi să guști din viață la adevărata ei valoare…
Natura atotstăpânitoare pare aici învingătoare căci, iată, unul din parii din care am făcut banca de sub tei a încolțit și are tendința de a crea o, suplimentară, boltă verde.
Stau cu picioarele desculțe în iarba care a crescut binișor de când n-am mai trecut pe aici, simt răcoarea catifelată, reavănă încă, transmițându-se pielii, sângelui, întregului corp și-începe și creeru’ să foncționeze normal. Ramii se șterg încet, încet, nu mai gândești în schemele prefabricate de media, vezi lucrurile altfel, cu limpezime de cristal (SIC!).
Dar nu poți să te desprinzi. Întrebări pe care le-ai pus la dos, incomode, răsar în liniștea stânjenită doar de foșnetul frunzelor. Privești cerul, de un albastru transparent, pe care se fugăresc doi nori albi și bucălați, doar doi, acum… și-i liniște, și pace, dar când se adună mai mulți, de nu mai pot să-ncapă, cum încep ei să se ciorovăiască, de se-nnegresc de ciudă, și-ncep să dea cu fulgere dintr-unu’ în altul. Ba, le cășunează și cu ceva trăsnete de pârâie pământul, iar când obosesc și-și dau seama că s-au bătut ca frații, degeaba, îi apucă plânsu’ de nu se mai pot opri până nu se sfârșesc.
Trăim într-o realitate fractală, totul se repetă cumva, la o altă dimensiune fizică , temporală sau psihică, iar evidența nu iartă: suntem 7,8 miliarde de oameni, concurăm cu paramecii, iar spațiul vital s-a subțiat foarte mult.
Trăsnete și fulgere!
Natura, așa cum o denumim, chiar și de către adepții creaționismului, care aruncă în banal 99,9999(perioada) din așa zisa creațiune, axându-se doar asupra unui singur specimen, este un complex de interacțiuni rodat timp de 5, unii zic de 6,5 miliarde de ani, probabil mai mult, căci urmele, chiar geologice se pierd în dinamica planetei.
Actualmente suntem 8,7 milioane de specii, fiecare cu zeci de subspecii care se încalecă deseori având caracteristici tranzitorii, cu un total de indivizi cumulând o cifră statistică de 11 000 000 000 000 000 000 de indivizi. Nu punem la socoteală bacteriile și virușii care, într-o estimare grosso-modo ar fi de 10 la puterea 63.
Este o viață bazată pe molecule și chimie. Caracteristicile unice ale atomului de carbon îi permit să formeze legături cu alți atomi de carbon, dar și cu atomi ai altor elemente chimice, rezultând astfel miliarde de compuși chimici.
Totul în jurul nostru conține ca element primordial carbonul, dar carbonul este și o structură atomică foarte sensibilă la radiații (oscilații cu o frecvență ridicată), devenind un izotop, în prezența lor.
Pământul, la rândul lui, este doar un scuipat al Soarelui, pe când era mai flegmatic, așa… și are un nucleu metalic care se rotește cu viteza centrifugă originală. Cum, scoarța, răcindu-se, a mai pierdut din viteză apare fenomenul de dinam care generează un câmp electric constant și unul magnetic consistent, care deviază fluxul de radiații emis de către soare, dar nu în totalitate, martore fiind aurorele boreale. De asemenea el este radioactiv într-o măsură mult mai mare decât toate celelalte planete din sistemul solar.
Trebuie amintită și radiația cosmică, în mare parte reținută de către stratul de ozon, dar și de particulele ezoterice, de exemplu neutrinii care trec prin pământ ca prin brânză, o exprimare plastică care relevă că și acești ultramici compuși se mai pot ciocni cu câte ceva, rezultatele statistice ducând la întrebări stânjenitoare…
Sunt compuși chimici care nu pot supraviețui decât în anumite condiții de presiune și temperatură, dar sunt alți compuși chimici care prezintă reacții exoterme ce pot suplini această nevoie. E suficientă un pic de prietenie (a se citi apropiere).
Acolo, atunci, s-a întâmplat acel mister, numit convențional și convenabil: suflet care, în lipsa unei alte categorisiri, ar reprezenta dorința de viață.
Moarte și renaștere. Cam ăsta-i Pământul de astăzi și a fost timp de miliarde de ani.
Va continua
Mihail stories 