Cu foiala asta cu antibioticu’ ajung și la un magazin pe unde nu mai trecusem.
În vitrutea obișnuinței îi zic:
– Dă–mi și o frână de muci, că vin vremuri căcăcioase…
– Poftim? Ridică privirea la mine, o privire rea, mâncată de griji mărunte, dar dese, și ridică tonul: Eu v-am voribit civilizat! Credeți că există vre-o diferență între noi?
Totul era OK! Logica era impecabilă, dar tonul de arțag plus oboseala mea după o dimineață solicitantă îmi scoate porumbelul din gură:
– Mamaie, categoric există: Eu am ceva pe care să ți-o bag ca să nu șuiere vântul; mă ambalez: da’ tu poate nu știi / eu am avut și-o mie de dintr-ăștia, de-o trebuit să-i aliniez la treabă, și nu era ca acuma… când primeai un ordin, și-o comandă, trebuia să faci pe dracu-n patru, și vii tu, de-o freci aci, că nu știu ce diferențe sunt între noi? Tu? Măcar copchii ai făcut?
Începe să plângă, și mă înmoi: Fată dragă, copilă…
Îmi iau sacoșa și plec.
Mihail stories 
Şi înainte eram înrăiţi, dar parcă de un timp am uitat cu totul cum să fim mai înţelegători cu cei pe care îi întâlnim…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fetele din cartier s-au învățat cu stilul meu, grobian, răutăcios fără a fi rău, la mișto și cu un zâmbet sarcastic în colțul gurii. Editorii mei s-au învățat și ei cu mine și m-au declarat irecuperabil. Unul a scris despre mine: Domnul Toma de mângâie înjurându-ne și ne dojenește lăudându-ne.
ApreciazăApreciază
Asta te face adorabil!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi unic în felul tău
ApreciazăApreciat de 1 persoană