sunt un cinic

mereu am fost așa.

Am și motive,

de ce le-aș zice?

Oricum voi nu veți asculta.

De tac măcar mă ignorați,

Dar cât să tac înainte de a fi numit un laș

să șterg cu el pe jos…

Unul, doi… o sută, cât sunt suficienți?

când ai mănuși de sânge?

sunt un cinic.

Lupa mea dezgroapă morți.

Dar morții nu mă vor, căci atingerea mea

pipăie nepoți, neamuri, încrengături.

Urzeli de tron, și mici mizerii, castele de nisip.

Jocuri de cricket acoperite de elicoptere ce aterizează.

sunt un cinic

Căci fiecare pasăre pe limba ei piere:

când banana e prea mare,

dar se dezumflă. Și am băgat-o peste tot.

Ce să le mai faci, să le mai faci niște găuri?

Cât „next” să duci?

și-atunci, când toate s-au blazat,

o apă și-un pământ,

 ce trist,

sunt cinic.