Văd cercuri cu lumini strălucitoare
undeva prin Univers
ancorate în câte-o crenguță de măslin
parcă ar vocifera a sărbătoare
prin mituri ce-ți zâmbesc
însuflețind misterul neîntregit
fără a ucide vise sau suflete deschise
le simt când mâna o întind spre cer
evadând din lumea asta buimăcită.
