„Sal. Zi-mi, please, pe scurt, ce zice Biserica noastră despre animale. Au suflet? Unde merge după? Rai, iad, alt loc? Am citit câte ceva, dar nu-s lămurit. Vreau o opinie competentă. Te îmbrățișez. Fratele”
Salutare, Frate. Nu știu cât sunt de competent să-ți răspund, dar obiectiv sigur nu-s, pentru că de vreo jumătate de an mă aflu într-o relație complicată cu o mâță, iar când eram în țară am avut unsprezece pisici, doi câini, un hamster, trei broaște țestoase, doi canari și un iepure, Vasile, pe care cred că l-ai cunoscut și tu la mine acasă până să fugă în lume.
Îți dai seama că de dragul lor aș încălca orice dogmă care nu i-ar primi în rai, dar din fericire te asigur că nu există așa ceva, deși nici vreun catehism pisicesc nu avem de la Sfinții Părinți.
Ei vorbesc totuși de un „suflet al animalelor”, mi se pare că Sfântul Vasile cel Mare (cred c-a avut și el mâță!), însă de unul „instinctual”, spre deosebire de „sufletul rațional” al omului. Cam atât știu despre sufletul lor, dacă este să n-o iau pe confesiuni personale și să-ți povestesc despre sufletul câinilor mei (mai ales în perioada când, știi, eram la pământ).
Se pare însă că animalele au îngerii lor, așa cum are tot omul. De asta erau foarte siguri Origen și Ieronim și-mi mai amintesc de-o carte sfântă foarte dragă creștinilor din primele secole, Păstorul lui Herma, unde apare un „înger al fiarelor”, pe nume Thegri, care îl salvează pe personaj din gura unei dihănii.
Un cățel foarte simpatic apare în Cartea lui Tobit din Biblie. Nici nu știu ce mi-e mai drag, cățelul, despre care nu ni se spune totuși mai nimic, sau sfântul autor al povestirii care a găsit de cuviință să-l treacă între personajele sale. Un tată orb își trimite copilul peste mări și țări, să recupereze un împrumut încredințat unui prieten. Când băiatul iese pe ușă, în scenă este introdus câinele: „Iar câinele a ieșit și a mers împreună cu el.” Și din acest moment te aștepți la ceva de la câinele ăsta, mai ales că urmează o aventură periculoasă, un drum plin de primejdii, lupta cu un demon etc. Dar câinele nu mai apare până la sfârșitul fericit al poveștii, când se întoarce acasă în urma stăpânului său, „dând bucuros din coadă”. Cum s-ar zice la cursurile de creative writing, un personaj pe care scriitorul doar îl introduce în trama povestirii, lăsându-te mai departe să-l construiești singur.
Ți-aș putea povesti multe despre prietenia sfinților cu tot felul de animale, lei, urși, lupi, crocodili, vidre, mierle, corbi, grauri, dar nu sunt sigur că asta te interesează acum. Totuși, dacă știai că Sfântul Francisc este patronul animalelor în general și Sfântul Rocco al câinilor în special, notează acum că există și un patriarh ortodox, Sfântul Modest al Ierusalimului, care a primit darul vindecării și chiar al învierii necuvântătoarelor („înțelegând el durerile animalelor”, se spune foarte frumos în acatistul său, pe care-l citeam într-o vreme pentru padocul meu pestriț de acasă).
Altfel, învățătura Bisericii despre animale (și natură, în general) vine din învățătura despre creație și restaurarea ei odată cu mântuirea omului. Cum scrie în Psalmi, 36 cu 5: „Doamne, tu vei mântui oameni și animale!”
Nu uita că Raiul începe cu animale și pomi iar alegoriile biblice ale paradisului restaurat sunt pline de pajiști pe care vor paște împreună miei, și lupi, și lei, și boi și „nimic nu va mai fi vătămător”, cum spune la profetul Isaia 65 cu 25. Deci dacă e să te îndoiești de ceva, gândește-te mai degrabă la oameni.
Nu doar de om este ceva pe lumea asta, ci de toată creația lui Dumnezeu, până la ultima gânganie și până la ultimul fir de iarbă, pentru că toate, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt „rațiunile” lui Dumnezeu, gândurile și ideile sale veșnice care doar au primit într-o zi o formă materială. Și tot ceea ce-a căzut odinioară prin om se va restaura la sfârșit împreună cu el, că doar ideile lui Dumnezeu sunt odată pentru totdeauna, nu se schimbă ca ale noastre. Asta-i o idee filosofică.
Nu știu dacă te-am lămurit, și la drept vorbind nici nu știu dacă așa stau lucrurile, dar eu unul cred în tot ce ți-am spus și în ce mă privește sunt foarte convins: voi fi sau în rai cu motanii și câinii, sau singur în iad.
IOAN-FLORIN FLORESCU, preot misionar la Edinburgh
Mihail stories 