‒ Ai devenit pesimist…
‒ Da. Eu care nu credeam în Dumnezeu, am descoperit că el a existat, bașca că au fost mai mulți și răi.
‒ De ce răi?
‒ Eee, subiectivisme. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. C-așa-i în tenis, vorba lui Caragiu. Mă, dacă unu te tot mușcă de coaie tu ce-ai să faci?
‒ Îl iau cu binișorul, că sunt om civilizat…
‒ Și dacă acesta vine și-ți fute fimeia pe neve, iar tu afli peste douăzeci de ani?
‒ Asta e. Am fost băbălău, n-am ținut-o aproape… Douăzeci de ani e mult, a greșit și ea odată…
‒ Și dacă a greșit cu’n criminal sadic, de’la de-i place să jupoaie carnea de pe om ș-apoi să râdă?
‒ Adică, vrei să zici c-am încălzit șarpele la sân, nu?
‒ Cam așa, omule, iar atavismele nu iartă. Poate nu fii-tu, dar nepotu-tău o să te strângă de gît în pat pentru doi arginți.
‒ Mă sparii, fratelo… și-adică ce putem ca să facem?
‒ Nu-ți mai lăsa copii să se corcească cu toate națiile, că nu știi de unde răsare demonul. Ai câini frumoși?
‒ Da!
‒ Și-ai împerechiat un pudel cu-n rottweiler ? Corcitura va fi pe din-două, dar în două, trei generații, sămânța, de rottweiler, va învinge și ferească acela de are un asemenea câine, care nu va mai ști de nici un stăpân. Să-ți zică oamenii care se ocupă de asta. Ronțăi asta?
‒ Bine, bine, las-o cu rottweileri și zi ce-ai cu nevastă-mea…
‒ Mi-a zis că să te iau pe departe… Nu pricepi?
Mihail stories 