Vin acasă.
Trag un pui de somn și realizez că ceva nu-i în ordine.
M-auzeam pe mine, eu, un mecanism.
Era atâta liniște în casa din care, atunci când am plecat, am închis tot, încât acum, la revenire, îmi țiuiuau urechile.
Stau întins pe spate, șuierul sângelui prin vine se estompeză, gîlgâitul lent al intestinelor nu-mi mai este prezent, vag, un sunet îmi provoacă o înfiorare de nervi, tresalt din pat, căci nu-l recunosc…
Pare de afară?
Pare din-năuntru?
Din pod?
Nu mă mișc, chiar respirația o rezum la minim. Sunt prădătorul.
Vânez, sau sunt vânat…?
Mihail stories 