Prin văpăi

Visam că eram pe-un drum și-n față odată s-a ridicat un zid uriaș, de nu-i vedeam capătul, iar eu am râs, mi-am desfăcut aripile și-am zburat pe deasupra lui. Acolo era ca aici, doar soarele care se ridica în văpăi aurii.

Și-am zburat spre el până ne-am făcut unul.

Lasă un comentariu