Plouă fetid

Nu mai este nevoie de oameni deștepți.

Sunt prea mulți.

Ce-a fost de descoperit s-a descoperit.

Ce rămâne de descoperit nu mai e pentru toată lumea.

La ce ar folosi?

Sunt destui și pregătiți să părăseasca corabia.

Nu. N-ați înțeles.

Un pachebot e pregătit, de pasageri e full,

dar nu mai are echipaj.

Corabia va rămâne în bătaia vânturilor…și a nebunilor.

 Aaaa… și eu?

Cineva râde…

Nu e important… nimic nu mai este important.

Aici plouă…

Și fuioare de ceață se mută agale pe acoperișiuri.

Pe streașini șiroaile se adună prin burlane.

O mâță udă și nefericită, țopăie prin bălți.

Și mintea mea ruginește prin bălți de mult fetide.

Impresii vechi se adună.

Mă țintuiesc pe peretele adevărului și aruncă cu cuțite în mine.

Eu sunt ?

Sau e frumoasa cu ciorapi de mătase?

Clovnul râde.

Roata se învârte și din mâna lui cuțitul a pornit… 

Nu mai este nevoie de oameni deștepți,

la ce ar folosi?

Pachebotul și-a completat echipajul și pleacă în zări albastre.

Corabia a rămas în bătaia vânturilor

și a nebunilor.

Un clovn plânge la picioarele frumoasei cu ciorapi de mătase.

De pe plăselele de fildeș sângele picură în neant.

Plouă și corabia nu mai are cârmaci.

Nimic nu mai este important.

                         ***