Lunecare

Și chiar m-am săturat de mine

Ca o femeie plictisită de infidelități

N-am nici măsură în iubire,

S-a dovedit că nici regret nu am.

Doar el din mine ce se-înfiripă-n pofte.

.

Și-a dat o bruma în livadă

Grăbit spre fructul copt, dospit de-a lui dulceți,

Pe patul imprudenței, mica eternitate,

Dar seacă căci am mai simţit

Doar umbră din gustul său divin.

.

Și-apoi doar disperata lunecare

A zilelor în colivia iernii.

Lasă un comentariu