Petrecerea era în toi, dar Roger nu era mulțumit: Unde e ? Unde a plecat chiar de ziua mea?
Brusc, ușile de la salon se dau deoparte și un cub metalic înalt de doi metri intră împins pe roți de patru valeți. Din spate apare Irene în toată splendoarea ei, turnată în lame strălucitor. E precum o sirenă din poveștile lui Homer, abia dacă plutește în trenă.
− Ai venit…
− Da. Și ți-am adus un cadou.
Lumea aplaudă măgulitor.
− Ce e aici, iubire?
− Tu vei afla când îți vei pune casca.
− Ce e asta ?
− O imprimantă 3D conectată la sistemul tău nervos. Va copia ceea ce-ți dorești cel mai mult.
− Pe tine te doresc, iubirea mea.
Roger își pune casca și apasă pe buton.
Din interior se aud zgomote mecanice, iar apoi capacul superior se ridică.
Lascivă, într-o rochie Crystelle, apare o copie aproape perfectă a Irenei. Doar privirea și rictusul feței nu prea corespund realității. Îl privește disprețuitor pe Roger:
− Ai fost un porc…
De sub faldurile rochiei apare un pistol:
− Și mori ca un porc,
Îl împușcă în frunte…
− Împreună cu scroafa ta,
O împușcă și pe Irene…
− Și cu toată gașca asta de boșorogi perverși…
Împușcăturile nu mai contenesc.
O petrecere pe cinste.
Mihail stories 