Cum să faci o fasole cu cârnați, popească, când n-ai nici cazan și nici popi!

Întâiu, trebuie gândit că fasolea-i fudulie și pastrama temelie, așa că că pune-ți la păstrămit niște carne de porc fraged folosind doar ingredientele verificate de milenii: sare grunjoasă, usturoi, cimbru și boia de ardei iute.

Al doilea, fasolea uscată trebuie pusă la înmuiat, în apă cu un praf de sare, de cu seara, iar fasolele-s în apele lor abia a doua zi de la preparare, după ce au tras din zamă toate aromele, deci e bine să vă programați atent evenimentul.

Al treilea, ăsta-i sport de durată. Dacă te grăbești mai bine iei o conservă cu fasole.

Pentru început se târguiește un rasol care trebuie să aibă o culoare roșietică, consistență fermă, iar mirosul de fum nu trebuie să fie iute, și-l puneți la fiert la foc mic.

Cătați-vă de treabă, dați cu aspiratorul, fugăriți paianjenii, sau lustruiți bibelourile (pentru cine n-are tacâmuri de argint!), dar nu uitați ca. din când în când, să mai completați cu apă.

Când carnea e fiartă și începe să se desprindă de pe oase se dă deoparte, împreună cu un pic de zeamă, pentru rasol, oasele se desfac și, cum nu facem răcitură, le dăm la căței, sau la mâțe, să aibă și ei o bucurie.

Aici, Pitzu s-a lăsat invitat căci e vremea de ruth și-avea o vorbă cu mâța vecinilor 😉

În zamă se pune fasolea bine clătită și scursă de apă, puneți capac și faceți ca mine: mergeți la o bere, căci terasele sunt deschise. Este esențial ca fasolea să stea măcar o oră în zeama fierbinte, mai ales dacă-i veche, pentru a se înmuia în adâncime, altfel se fierbe inegal și crapă.

Mi-a fost lene să mă duc până la piață după hrean la rasol, dar la a doua halbă un amic, auzindu-mi plângerea, mi-a recomandat borcănașul ăsta. O fi bun, o fi rău? Om vedea!

Când m-am întors, am pornit din nou focurile, atât la fasole cât și la rasol, adăugând la fiecare niște concetrat de legume, după gust și-am scos din frigider celelalte ingrediente, care vor face diferența!

Când fasolea se terciuește între degete (atenție că frige :D), se dă oala deoparte și-ntr-o cratiță cu puțin ulei se călește cabanosu’ cu ceapă tocată, iar când ceapa e ușor arsă se trântește pulpa de roșii și se lasă la înăbușit până iese uleiul deasupra. Apoi se adaugă tocana (ăsta-i marele secret- Tocana dă gustul inconfundabil de mâncare la cazan 🙂 ), opțional doi-trei căței de usturoi zdrobiți în mojar, un vârf de linguriță de boia iute, sau patru-cinci boabe de piper și, la primul clocot se deversează peste fasole care este mutată pe foc și amestecată cu blândețe, eu am o lingură de teflon.

Până să dea în clocot tocați niște mărar proaspăt.

Adăugați-l în compoziție, omogenizați ș-apoi stingeți focul și pune-ți capacul.

Cum spuneam și mai sus, fasolea-i bună abia a doua zi, după ce a tras aromele din zamă, deci și prin consecință mâncarea nu trebuie să fie prea scăzută pentru că boaba nu o să aibă cum a se hidrata corespunzător.

S-aveți poftă!

Bonus, moaca mea, sau ce-a mai rămas din ea!!!