Am cu ce, mă! Am cu ce!

Urangus se deplasa agale de pe o cracă pe alta atunci când îl văzu pe vărul Cimpis cum mănâncă pofticios dintr-o banană pe care nu se știe de unde-o căpătase. Lui Urangus i se umplu gura de bale și unicul neuron începu să tureze la viteză maximă. Descoperi atunci că mâinile nu sunt bune doar la a sări de pe o cracă pe alta ci și pentru apucat, așa că smulse banana pe jumătate mâncată din laba lui Cimpis și se apucă să o devoreze în plăceri. De atunci Urangus nu se mai chinuia să-și culeagă singur fructele de prin copaci, îi aștepta pe ceilalți să o facă, apoi le smulgea din labele lor cu o mână, cu două mâini, cu patru mâini, ba chiar și cu colții.

I-au dat numele de Politicianus.

Din păcate, Politicianus a avut urmași…