Dacă vreodată în lunga-ţi cale
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacrimi o tristă vale,
Ochii în plângeri de dor răpit;
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vede singur… dispreţuit,
Vaccinează-te!
Un singur suflet nu-i ave-n lume,
Luptând cu-a vieţii valuri în spume,
Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine,
Vaccinează-te!
Când plângi de soarta-ţi trist părăsit,
Gândeşte atuncea şi tu la mine
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
Şi eu sunt, frate, nenorocit.
Că nu m-am vaccinat!
Adaptare modernă după Elegie de Mihail Eminescu.
😉
Aha, d-aci cu elegia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yap!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când răsăritul nu-ți pare o încântare
și siguranța îți e departe-n zare
motivul de tine neștiut e nevaccinare?🤔😏
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O viață-avem și-o seringă-n cur 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu era siringa-n umăr?😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta era rima! 😉
ApreciazăApreciază