De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Și văd Ceahlăul alunecând
Spre mare, peste câmpuri nude.
Și parcă dorm pe scânduri ude
În spate mă izbește-un val
O fi Potopul de final!?
Și arca nu e pe niciunde…
Tot ceea ce ne putem imagina este real
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Și văd Ceahlăul alunecând
Spre mare, peste câmpuri nude.
Și parcă dorm pe scânduri ude
În spate mă izbește-un val
O fi Potopul de final!?
Și arca nu e pe niciunde…
Iar?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ăsta-i un fel de răspuns către Issabela cu-a ei „De ploaie” , tot de-o demoazelă 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană