De unde începe Dumnezeu? Chiar de unde se termină puterea noastră de a înțelege.
Mihail Toma@MihailToma2·Răspuns către @alina_zuzDe la puterea noastră de a „vedea”. Pe măsură ce am putut vedea mai departe l-am împins pe dumnezeu, sau pe zei, pe toate făpturile create din coșmarurile noastre, mai departe. Acum e undeva în afara universului și printre particulele subatomice…
La început era în focul trăsnetelor, în furia apelor, în cutremurarea pământului, care, toate, aduceau moarte și distrugeri. Și trebuia îmbunat. Fiecare cum s-a priceput. Cu jertfe, căci asta părea să-i placă, voia moarte, deci i se oferea moarte.
Apoi oamenii au văzut mai departe și-atunci l-au alungat de pe pământul pe care acum îl stăpâneau, sus, acolo printre stelele pe care nu le înțelegeau și li se părea că-i privesc cu dușmănia recoltelor și fertilitatea animalelor și-au hotărât să nu mai facă risipă: unul singur era destul, să-i dea lui totul, iar el să se descurce cu ăilalți. S-a descurcat!
Și stelele s-au dovedit a fi doar bulgări de humă, iar viața pe pământ nu părea a fi mai bună în ciuda tuturor sacrificiilor și-atunci unui înțelept i s-a părut că l-a găsit printre niște ființe minuscule, prea mici ca să le vezi cu ochiul, dar nu era nici acolo, și-au tot săpat, și-n sus și-n jos și, nicăieri nu era.
Ș-atunci, omul, care nu putea trăi fără obediență, l-a mutat pe dumnezeu în inima lui și i-a zis suflet.
Mihail stories 