Chestia cu foița

„Nu contest premiul Nobel soţilor Curie Joliot pentru perfecţionarea ce au adus în această descoperire ca metode de investigaţie, punere în evidenţă a fenomenului şi chiar pentru aporturi noui. Cer însă să mi se recunoască rolul ce am avut în această descoperire. Am fost prima care am îndrăsnit să anunţ acest fenomen în 1924, când părea o nebunie.”

„Aceiaş metodă a întrebuinţat şi D-na Joliot Curie la începutul cercetărilor D-sale. … Singura deosebire consista în faptul că D-sa aşeza foiţa metalică peste poloniu, iar eu depuneam polonium pe foiţa metalică.”

„D-na Pierre Curie nu mi-a permis a da această explicaţie în teza de doctorat şi mi-a spus: vom continua lucrarea şi va figura şi numele d-tale. Am făcut totuşi rezerve în teza de doctorat…”

„Imediat după obţinerea gradului de Doctor am publicat pe propria mea  răspundere la Academia Română.”

„… în momentul de faţă aş putea spera şi eu să mi se facă dreptate şi să obţin măcar pentru ultimii ani în învăţământ o situaţie conformă activităţii şi titlurilor mele în Universitate …”

„…după cum ştiţi am organizat o secţie de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate, după modelul Laboratorului de Fizică de la Institutul de Radium din Paris cu aparate personale a căror valoare, azi mai ales este destul de mare, … şi unde am băgat tot ce aş fi putut economisi în cariera mea didactică… “

„… Acest Laborator după mine va rămâne Universităţii, dar cel puţin cât trăiesc şi pot lucra să am şi eu o situaţie alta ca cea de acum şi să-mi sfârşesc cariera în mod onorabil …”

„… Laboratorul acesta este viaţa mea, de care nu m’aş putea despărţi de cât când n’aş mai fi. Când se înfiinţase o secţie şi eram să fiu numită şefa ei ştiţi că secţiile au fost desfiinţate. A fost o persecuţie şi o opoziţie care m’a urmărit pas cu pas, de când am rupt cu Institutul de Radium pe chestia dreptului meu.”

„… Ştiu că am un grup contrariu în Universitate tot din cauza aceloraşi motive, dar pun multă nădejde în spiritul Dv. de dreptate. Gradul de conferenţiar mi-ar da o satisfacţie şi o conferinţă de Radioactivitate. …”

La începutul secolului XX, pe vremea când foarte puţine femei erau în lumea ştiinţei, o româncă lucra la doctorat în laboratorul lui Marie Curie, la Paris, cercetând radioactivitatea. Era Ștefania Mărăcineanu.

În perioada în care își pregătea teza de doctorat – Constanta radioactivă a poloniului – semnalase, încă din 1924, celor doi cercetători descoperirea sa ca urmare a unor serii întregi de experiențe ingenioase, și planificate, decurgând logic din una în alta. Ea a obsevat că plumbul din containerele folosite radia și după îndepartarea poloniului radioactiv. A studiat același lucru pe zinc și cupru, prin radiere cu raze alfa obținute de la poloniu radioactiv.

Ștefania Mărăcineanu s-a născut în București, la 18 iunie 1882. A absolvit facultatea în 1910, cu o diplomă în fizică şi chimie.

A fost profesoară la Şcoala Centrală de Fete din Capitală. După Primul Război Mondial, cu sprijinul financiar al Ministerului Ştiinţelor din România, şi-a început studiile pentru doctoratul în fizică şi a plecat în Franţa să lucreze în laboratorul lui Marie Curie.

A obţinut doctoratul în numai doi ani. După încheierea doctoratului a revenit la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, unde a înfiinţat Catedra de Radioactivitate.

În ţară, s-a ocupat de fenomenele meteorologice descoperind procedeul de declanşare artificială a ploii şi a realizat un astfel de fenomen pentru prima dată în lume la Bucureşti în anul 1931.

Cerând un grad superior la facultate, Ștefania Mărăcineanu îi scria regelui Carol al II lea:

„Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională ca și a domnilor recomandați de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivității artificiale, care este a mea și de al cărui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandată de însuși dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (… ) Domnul Decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulțumi pe dl. Perrin și pe soții Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.”

De altfel, Frédéric și Irene au și recunoscut acest lucru, într-un interviu acordat ziarului „Neues Wiener Journal“. În anul 1935 a fost victima unei nedreptăţi, prin acordarea Premiul Nobel pentru Chimie soţilor Irene si Frederic Jolliot Curie pentru descoperirea radioactivităţii artificiale, cu toate că savanta româncă este persoana care a adus primele descoperiri în acest domeniu. A fost invitată de guvernul francez să-și continue cercetările în domeniul fenomenelor meteorologice, în 1934, în Algeria. Continuând cercetările în domeniul fenomenelor naturii, a stabilit o legatură între cutremure și precipitații. Asemeni savantei Marie Curie, expunerea la substantele radioactive pe durata experimentelor nu a fost benefică organismului, ea îmbolnăvindu-se de cancer. S-a stins din viaţă la vârsta de 62 de ani, în august 1944.

Culmea, în timp ce i se recunosc meritele chiar și în Franța, Ștefania Mărăcineanu nu figurează nici în ultimul dicționar enciclopedic român, din secolul al XXI-lea.

Într-un limbaj neaoș românesc asta se cheamă: și futută și cu banii luați!

• 15 ian 1934 – soţii Irene şi Frederique JoliotCurie anunţă rezultatele obţinute cu ocazia experimentelor pentru demonstrarea fenomenului de radioactivitate artificială;

• 5 iunie 1934 – Irene Curie menţionează într-un articol publicat în “Neues Wiener Journal” numele Ştefaniei Mărăcineanu, cu referire la contribuţia ei în evidenţierea fenomenului;

• 29 noiembrie 1935 – N. Vasilescu-Karpen prezenta în şedinţa Academiei Române comunicarea “Radioactivitatea artificială şi lucrări româneşti în acest domeniu”, pe care o însoţeşte cu proiecţii;

• 10 decembrie 1935 – se atribuie Premiul Nobel soţilor Irene şi Frederique Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivităţii artificiale. Academia Română

• 24 iunie 1936 – Ştefania Mărăcineanu depune un memoriu, solicitând să fie prezentat în şedinţa Academiei de Ştiinţe din România, pentru a fi sprijinită în demersul de a i se recunoaşte contribuţia la descoperirea acestui fenomen;

• 1937 – este primită membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România.