Niciodată, în istoria omenirii, nu a existat un acces la cunoaștere mai facil ca în zilele noastre. Practic, nu se mai simte nevoia unui învățământ centralizat pentru că tot, dar absolut tot, ce dorește să afle cineva se află deja la îndemâna lui, la doar un click distanță.
Important este doar să vrei, să-ți dorești asta.
Spre deosebire de alte animale oamenii se nasc complet neajutorați. Este nevoie de aproape șapte ani pentru ca un pui de om să devină autonom. În acest lung interval de timp el își modelează abilitățile după abilitățile celui care îl învață și în toată viața lui viitoare se va confrunta cu limitările datorate acestui fapt.
O analogie expresivă ar fi cea cu calculatoarele:
Ai un calculator de ultimă generație, nu mai știu câte nuclee, câți giga, șuieră frate, 20-30 giga de rami de să țină minte Larousse și tu îi pui Windows XP.
Dacă până mai deunezi nea Gică de la sculerie se descurca onorabil cu-n XP, pentru fi-su e fumat, dar ce folos, pentru că tat-su n-a făcut nici un update și-i bagă tot XP cu sila, iar sărmanul copil cu asta rămâne și uite-așa mai departe, căci dacă la un calculator îi mai faci o formatare, ștergi tot și bagi un program mai bun, la sărmanul de copil n-ai ce-i face: prost l-a crescut tac-su și mă-sa, prost rămâne toată viața.
Un asemenea copil va deveni adultul care trăiește doar în rami, totul la el va de pe o zi pe alta, sau atât cât de mare îi este memoria volatilă, în timp ce hardul rămâne aproape gol, în el regăsindu-se doar trăirile violente, animalice, sau cele suficient de puternice pentru a fi considerate importante pentru supraviețuire.
Un astfel de copil poate ajunge premiant, olimpic, dar nu-și va mai aminti nimic din toate astea după un timp dictat de capacitatea de memorare.
Deși dispune de abilități genetice remarcabile viitorul adult va rămâne intelectual la nivelul celor 7 ani de acasă indiferent de toate strădaniile de mai târziu ale societății și va fi refractar la tot ce nu se încadrează în programul sau de bază.
Mihail stories 