Persevarare, diabolicum!

Îi nasol când ești în două ape și chiar mă hotărâsem să fac o tocăniță lejeră, cu multe roșii, când primesc un telefon de la DD:

„Bărbate, împachetează că plecăm!”

Ooops! Când îmi tihnea și mie…

„Prin ce cocluri mă mai duci acum?”

„No, șezi blând! O să adie dinspre răsărit!”

Astea fiind spuse, mi-am aruncat trei chiloți în geanta de laptop și…

Totuși!

Că-mi place să epatez, dar și că mă rodea de ceva timp: mai țineți minte prăjiturile alea făcute cu blat de pâine la tavă? Eee, de ce n-ar fi bun și la Pizza? Că aluatul ăla e coșmarul oricui vrea să facă chestia asta? Nu?

Deci!

N-am avut la tavă, dar și asta împletită-i foarte bună.

Mai departe-i clasic: bați un ou cu un pic de vegeta, facultativ usturoi ras și boia de ardei, înmoi feliile de pâine și le pui, după ce ai tapetat cu unt sau untură, vasul de iena, de data asta am luat unul mai mare 😉

… și-apoi trântiți producția înăuntru

adăugați restul de ou, bătut cu brânza, peste roșii, boiți cu-n pic de sos de roșii

băgați la cuptor, nu mai povestesc, că mi-e somn și mâine vine mașina la șapte!

S-a copt frumos și-apoi s-a desprins elegant din vasul de iena.

O iau la mine, numa’ de-a dracului, să-l văd pe Doru cum cerșește o bucățică 😉

Noi ne vom revedea probabil pe joia viitoare.

Pup la voi!

🙂