Mai are omu’ parte și de bucurii…

Iaca ce-mi făcu Marina, de bine ce m-am întors acasă, după aproape o săptămână plină de peripeții (!), dar și de muncă serioasă pe niște călduri infernale.

Desigur, toate cu autograf, reproduc doar două:

La ritmul meu (printre picături, că altfel dau faliment 😉 ), am ce citi până la iarnă 😀

Deocamdată am citit două povestiri: „Floare de foc” și „Roata norocului”. Se cunoaște o școală, n-am reușit să o identific (spaniolă?), scrierea este precisă, concisă – n-am găsit fraze cu mai mult de trei propoziții – gramatica-i în mediul ei, totul e logic și descris în stil reportericesc, cumva neutru, de obsevator, iar aici poate că n-ar fi stricat un pic de patimă, de implicare sufletească, de empatie cu personajele, dar sunt abia la primele povestiri, vom vedea, vom vedea!!!

Editarea este elegantă, autoarea folosind TNR12 cel mai vizibil pentru vârsta medie, pe care-l prefer și eu.

Una peste alta, Marina Costa mi-a făcut o nesperată bucurie, iar după ce le voi citi, voi căuta să le găsesc loc de cinste în biblioteca mea.

Mulțumesc Marina, și mult succes în continuare!