O pernă în plus
Plouă, mă plouă până în chiloți,
Mă plouă-n esofag, adânc și fals.
Și plouă cu minciuni
Cărbunii nu mai sunt
din antracit.
Mă plouă cu prostii,
Vrăjeli de popă tuns,
Doar fulgi de turbă fumegândă
și-i jale.
E cineva să mă audă?
Se întâmpla într-o seară,
Comună și banală,
La gară.
Stau de prost, aștept al ei raport:
Găsește altă fraieră, frumosule,
Că eu ce te-am pupat
Pe ce aveai și tu mai drag.
Mă plouă-n esofag, adânc și fals.
Mă plouă cu minciuni.
O mâță neagră calea mi-a trecut.
Cărbunii nu mai sunt
din antracit.
Patul e prea mare și îmi e frig.
Cărbunii nu mai sunt, de antracit.
***
Tot rumânul se naște poet, d-apăi eu barosul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la Eminovici ni se trage 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane