Biologie de baltă

Ion mă privește uimit:

– Păi… ce-ai vrut să zici cu asta?

– Dacă neuronul nu te ajută, eu… nici atât.

– Stai! Stai oleacă. Deci zici că de fapt noi nu existăm. Da? Da’ de ce?

– Ți-am mai zis… pe cale de consecință: cine a fost primul, oul sau găina?

– Oul.

– A picat din cer… așa…?

– Păi nu! L-a ouat o găină.

– Deci la început era o puicuță da’ ea din ce-a ieșit?

– Stai… stai, nu mă zăpăci. Deci, mă, găina face oul din ou iese puicuța ce-i așa complicat…

– Care găină? Ca să fie o puicuță trebuia să fie mai întâi un ou. Nu?

– Da…

– Și oul? De unde? L-ai scos tu din frigider?

– Stai, bre…. Stai oleacă că m-ai amețit. Deci! Găina scoate-un ou, dar găina… tot din ou și oul… de unde? Nu pricep și pace.

– Dacă ești prost. Fii atent la mine: Tatăl ceresc avea un ou, psss, ăsta-i secret mare, și…

– Ahaaa! Și din el a ieșit o puicuță… De ce mă bați?

– Cum să nu te bat, dacă ești tâmpit, dobitocule: Din oul ăla am ieșit noi.

– Noi doi?

– Mare dobitoc mai ești. Noi, oamenii!

– Și puicuțele?

– Aaaa… Ele mai târziu, din niște coaste.

                                                                    ***