Ultima știre din mahala
S-au deschis terasele… Îl scot pe Fido la o plimbărică. După ce m-a băgat prin toți mărăcinii, mă aciuiez și eu la o berică. Cu un țap bine gulerat, răscrăcănat și cu un chiștoc în colțul gurii, mă simt pe felia mea, exhalt !!!
– Ce faci inginere?
Paradisiaca mea se destramă rapid. Cu priviri vulpești și mișcări de șacal nemâncat de un an, se înșurubează la masa mea un ins pe care-l cunosc, vag…
– Ce vezi, încerc să-i mai tai din macaroană.
Bem din halbe…
– Da’ ai mai pus pe tine…
– Și-i de bine, ori de rău?
Îl văd foindu-se… cum ar suci-o, cum ar brodi-o tot nașpa pică, așa că-și trage adânc nasu’ și lansează o flegmă direct pe un copăcel. Fido amușinează, saltă cracul și-și reclamă supremația asupra teritoriului, cu un jet consistent. Discuția așa trenează de stă pe loc. În disperare de cauză tipul atacă:
– Cum faci tu să regulezi o femeie?
– Vrei detalii? Du-te pă NET, și dau să mă ridic,
– Nuuu, da’ cum faci, așe… ca să-ți pice la pat?!!!
Mă uit la el. Nu pare beat. Mă uit și la mine, pe dinuntru…
– Mă copil, mai întâi îndepărtezi frica…
Mă ridic, Fido mârâie în zgardă. Îl las pe ins să ronțăie în tihnă și decolez în trombă.
Azi, tot cu Fido, îl văd că apare. Zgâriat tot pe ochi, da’ fericit:
– Coane Mihai, am făcut cum mi-ai zis, ești mare ombre, mare!!!! Am făcut cum mi-ai zis, a protestat ce-a protestat, dar până la urmă…
– Până la urmă ai să dai de dracu, mă!
– De ce ?
– Păi d’aia, c-ai îndepărtat frica aia prea mult !!! Ș-apoi… eu ziceam de-a ei, nu de-a ta!
***
Mihail stories 
😃😁✌️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună dimineața, maure! 🙂
Să vezi ce am pățit eu într-o dimineață cu un om ”suferind”…
De cu seara îmi programez ca a doua zi de dimineață să mă duc la piață, dis-de-dimineață, doar că planul meu nu s-a potrivit cu trezirea, trezindu-mă mai târziu. Când văd cât e ceasul, rapid , mai mult adormită, mă pregătesc să fug la piață. Cobor scările fugind, agitată toată din cauza întârzierii, evitam să mă prindă soarele puternic în bucătărie făcând pasta de tomate, care trebuie fiartă mai mult. Alergând printre locuri, ca din senin apare un nene matolit. Mort, abia se ținea pe picioare, și se postează-n fața mea, eu încerc să-l evit, el nimic… Dorea să-mi recite o poezie, eu grăbită, de poezia matolitului nu aveam nevoie… Nu m-a lăsat să trec până nu m-am oprit să-i ascult ”poemul”.
”Se clatină iubirea ta din spatele poveștii și ziua-ntemnițată se stinge-n ochiul tău, sub valurile așteptării se războiesc și nervii iar apele murdare-s pline de-atâta ură-n jur, prin trupul meu cel fraged apar regrete-ascunse când într-o casă plină de războaie chipurile sunt prea unse… ” Îmi venea să râd, dar te pui cu omul beat? L-am întrebat, cui vrea să recite poezia…
Mi-a răspuns trist:
– Soției…
– Apropo, cum te așteaptă soția la ora asta?
– Cu yala blocată…
– Și vrei să te ierte cu poezioara asta?
– Am folosit tot felul de metode, dar mereu e supărată… Încerc și cu poezia. Ce spui? E bună?
– Depinde de ea, dar eu cu siguranță nu te-aș mai lăsa în casă.
Supărat, se uită urât la mine, eu pe lână el, îmi văd de drum râzând în sinea mea.
Cred că-i lipsea curajul… 🙂 ))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să îndepărteze frica 😉 căci poezia e chiar mișto!
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană