‒ Uite! Părul tău e fosforescent

Stătea în spatele ei, așa cum ședeau în vârful colinei pe care o urcaseră chiuind și împungându-se, iar soarele apunea.

El ridica, cu amândouă mâinile, părul ei bălai și râdea.

Și ea râdea, dar ceva, acolo înăuntru, se întâmpla. Nu știa ce, doar că prietenul ei, prietenul ei din copilărie nu mai e la fel.

Simți o înfiorare.

El, la rândul lui, simți o zguduire interioară și se întoarse spre ea.

Se priviră în ochi. Flăcări ancestrale străluciră în amândoi.