‒ Ți-ai refuzat vreodată, vre-o ceva?
‒ Nu, chiar dacă unele chestii le-am obținut mai greu…
‒ Cum ar fi?
‒ Păi, de exemplu, o gagică. Nu reușeam deloc s-o aduc în patul meu.
‒ Și-atunci ce-ai făcut?
‒ I-am tras-o în patul altuia. M-a costat oleacă da’ a meritat.
‒ Cum ai făcut?
‒ Banal de simplu. În prima expediție pe care-am avut-o în Bucegi i-am zis prietenului ei că, după ora două, după ce adorm fetele, facem o chindie bărbătească. Desigur, am luat băutura și-am vorbit cu ceilalți băieți să-l îmbete bine, iar eu m-am strecurat în cortul lor. Fata, somnoroasă, întuneric, întuneric, i-am tras-o de două ori. A adormit copila satisfăcută, torcea ca o pisică, iar eu l-am adus pe amicul chitrofonit și l-am culcat lângă ea.
‒ Și toată treaba a rămas așa… fără urmări?
‒ Eee, fără urmări… Tipa a rămas gravidă, iar amicul s-a jurat că n-a atins-o, da’ nu l-a crezut nimeni. Acum au o căsnicie fericită chiar dacă ei sunt amândoi bruneți, iar copilul îi roșcovan și cică seamănă leit cu stră-străbunicul patern al fetei…
Mihail stories 