Am un bade, oier din tată-n fiu, care-și cânta doina-n fluier, se acompania cu behăitul oilor și cu lătratul câinilor. Dar, amu’, de n-ai un radio cu MP3, un laptop cu CD și modem prin satelit, se cheamă că nu se ezistă. Bașca, când ai și-un capăt de pădure și trebuie s-o tai tu primul, că de nu au alții grijă, și cine-ți încarcă acumulatorii de la mașini, că ele bat pasul pe loc, nu merg la drum lung, să se încarce din dinam, decât sculele lu’ Nhihăiță. C-așa-i, am și eu o parte de vină la schimbările astea climatice, doar clitorisu lu’ Greta știe…
Dar să nu deviem…
Cum ziceam, amicul oier, căruia i-am istalat solare, eolienne, ba chiar și-o mică hidrocentrală pe-un pârâu, în vârf de munte, a trecut pe la mine.
Din prima mi-a dat vre-o cinci aparate de radio: Nu-ș ce au da’ a doua zi nu mai merg…, ș-apoi a început să scoată… niște caș, urdă, brânză frământată, două roate de cașcaval și… aici m-a spart: cârnăciori de mistreț și pastramă de urs.
Mi-am stăpânit cu greu starea de efuziune, nu cade bine, tre să te menții drept, orice slăbiciune urmând a fi speculată, așa că i-am mulțumit frumos, am aruncat, demonstrativ, în coșul de gunoi, chinezăriile aduse și i-am promis că, până duminica viitoare, îi fac un aparat care să prindă și Radio Erevan .
Acu’ stau și ronțăi: ce-ar mege lângă niște cârnăciori de mistreț, ca să nu fie banal, c-așa cu muștar merge și un mic cu soia.
Absolut, niște fasole făcăluită cu multă ceapă prăjită deasupra, că-i toamnă bre, animalul trebuie să înceapă pregătirea pentru hibernare, stinsă cu gogoșari în oțet, și nici un cornison n-ar strica.
Merge și-un ou la capac, dar și-o „Busuioacă de bohotin”, ulei, frate, de-a trebuit să fac șpriț ca să nu mă machesc!!!
P.S.
De după vizita lu’ domn futograf Mirciulică, azi, când am vrut să scot dopul de la sticlă, am descoperit că mi-a dispărut tirbușonul, și era unul mișto, din inox, cu desfăcător de capace… dar inginerul se descurcă!
😉
S-aveți poftă!
Mihail stories 
Cu Busuioaca m-ai dat gata! Pe vremurile de trista amintire am o deosebita vesela amintire cu Busuioaca lui Ceausescu din care securistul sef isi facea parte, care parte era data cumnatului, care cumnat avea animale si veterinarul lui se lasa platit numai in vinul lui Nea Nicu!
Aoleooo ce dor imi e de Busuioaca!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca să fiu Gică Contra, și mai mult ca să-ți edulcorez amintirile, află că nici busuioaca asta nu mai e ce-o fost. După primul pahar băut de poftă, la al doilea am simțit o aciditate crescută de tras pe sec înainte de vreme, iar buchetul era un pic fad, semn de vie bătrână și neîngrijită.
Nu se mai simte gustul ăla puternic, de pulpă de strugure, care-ți umplea gura de gusturi fruste, de pădure, animalic, care l-a făcut vestit.
Dar, calul de dar…
Bea Ioane!
😉 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu Mihail, de fiecare data cand am fost in Romania am cumparat Busuioaca! Ba am primit chiar din pivnita cu nr. de inregistrare….nici pe departe nu era ce a fost! Asa cum spui iti umplea gura pe vremuri si parfumul era de ne-descris! Si era mult mai inchis la culoare!
ApreciazăApreciază
Asta-mi aduce aminte de nea Costică a lu’ Codreanu, a nu se confunda cu Costică a lu’ Pândaru, vecinu-meu de leat, așa… deci, nea Costică a lu’ Codreanu, de unde se trage și numele străzii pe care stau, dar și a multor edificii din Bârlad, îmi zicea: „Mihăiță, nu te lua după toți de-alde opincă. Vinul se trage abia în primăvară, când începe a da colțul ierbii. El trebuie să stea în drojdie, că de-acolo își trage tăria și aroma, iar dacă casează n-are rost să-l mai descânți cu sulf și alte chimicale, îi semn că via trebuie tăiată de la rădăcină și lăsat doar un lăstar. Lăstarul se marcotează și în 4-5 ani el începe să producă, iar via veche care putrezește în pământ îi va fi hrană. Mortul servește pe cel viu.”
Așa se lucra, via se înnobila la fiecare 20-30 de ani, după soi, pe porțiuni, nu existau așa zisele culturi intensive, de acum, care distrug genomul plantei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-au distrus multe lucruri asa Mihail. Bunicu avea o vie de povesti cu struguri din toata lumea adusi si aclimatizati la noi.(ii aducea boierul lui) Niciodata nu am mai vazut o astfel de vie! Te imbatau mirosurile. A luat-o CAP-ul si in doi ani munca de o viata a lui Bunicu au distrus-o caprele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Americana”, o nebunie de strugure, a fost o campanie organizată de distrugere. Hectare întregi au fost devastate și s-a plantat hibrid de fetească, rezistent la făinare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană