‒ M-ai sunat!? Abia acum am văzut…
‒ Da, voiam să știu de tine.
‒ Sunt bine, scuză-mă dacă te-am îngrijorat. Ce face bunica?
‒ Ne îngroapă pe amândoi… mi-e dor, mi-e dor de casă, mi-e dor de tine… mi se sfâșie inima.
‒ Dacă eu pot, aici, trebuie să poți și tu, acolo. La urma urmei este vorba doar de-o distanță…
‒ Ce spui tu, străine? Distanță? Când eram la Cluj nu era distanță, făceai șapte ore cu trenul.
‒ Mami, te pui cu ăștia? Ca să le iasă la număr sunt în stare să te injecteze cu virus. Șezi în casă, pune pe-o vecină să-ți ia cumpărăturile, îți trimit eu bani, și lasă… nu mai durează mult, că tâmpită-i lumea, dar nu de tot!