– E dimineață, Excelență…
– Ei și?! Că n’or mai fi fost. Ajută-mă să mă ridic… Au! Mă doare spatele!
– Să chem doctorul, Excelență?!
– Să mi-o sugă, sau ce? Cum e afară?
– Frumos, Excelență.
– Cum să fie frumos când mă doare spatele? Să fie furtună, gridină, vijelii…
– Se rezolvă, Excelență. Șoptește ceva cu mâna la ureche: afară începe să bată vântul.
– Vă servesc micul dejun?
*
– S-au adunat boii ăia?
– Da, Excelență.
– Să vină.
*
– Eee? Cum e?
– În Algeria 6700, în Libia 14000, în Egipt 56000, în Irak 200000, mai lucrăm la Liban și Ucraina…
– Slab, foarte slab. Era vorba de un million.
– Lucrăm acum în Ucraina, unde recomandați? Spre România sau spre Rusia?
– Românii sunt puturoși… spre Rusia.
Cu ebola cum merge, africanii ?
– Mergea bine dar au găsit niște vaccinuri… ăilalți se taie pe capete, nu avem informații.
– Da. Slăbuț! Hai… bâr de-aici, vreau să se facă milionul până la sfârșitul anului. Și fiți și voi mai inventivi, ce dracu?
*
– John! De ce bate cu gheață-n geamuri?
– Așa ați ordonat…
– Eu ?
***
Pe-asta am scris-o pe 04.05.2015, ora 08.54, în ODT, Word se găsea greu, pe când oculta făcea repetiția generală…
Să mai zică careva că nu se știa…, toți știam, ca și-acum, dar ne place s-o facem pe proștii, e mai comod, și-apoi… întotdeauna o să moară doar vecinul care ți-a furat preșul de la ușă acum 7 ani, nu-i așa?!
😉
Mihail stories 