Voința mea se transformase într-un terci inform asemeni mâlului de unde dihania scosese capul, apropiindu-se.
Semăna oarecum cu un pește, cu botul alungit pe care începea a se deschide o gură imensă, fără dinți, dintr-o parte până în cealaltă a capului, ca la somn, cu vâscozitatea pielii de un alb gălbui și murdar. Asemănarea se oprea aici căci eram fixat de trei ochi, doi mari și expresivi ca ai unui om, ce mă priveau oarecum batjocoritor și un al treilea deasupra, închizând un triunghi echilateral. Acesta, mai mic și cu o nuanță roșetică, mă fixa diavolesc în nemișcarea lui, cu o răutate intrinsecă.
Chestia asta vrea să mă înghită, se strecoară o umbră de conștiință dintr-un fund de creier amorțit.
Parcă spre aprobare cei doi ochi omenești clipiră cu două rânduri de pleoape și mișcarea în mâl se accentuă. Restul corpului se ridica, era uriaș, de peste doi metri, mă domina, iar sfârșitul se anunța aproape.
Este uimitor de ce acțiuni banale, absolut întâmplătoare, poate să atârne viața unui om.
Telefonul mobil începe să sune. Cineva, fără să știe, fără să bănuiască că era salvatorul meu providențial, un prieten insomniac dorea să mă întrebe o chestie banală și care nu mai răbda până dimineață. O lipsă de bun simț care mi-a salvat viața.
În fapt neliniștea ochiului roșietic începuse înainte ca telefonul efectiv să sune, cam pe când eram apelat și se purta negocierea de deschidere.
Puterea ochiului asupra mea slăbește, încep să mă simt, groaza și oroarea talamică își fac loc și scot un răcnet inuman, cel mai înfiorător sunet pe care l-am produs vreodată.
Oribilitatea parcă se strânge în ea, cei doi ochi imenși mă privesc cu o spaimă nesfârșită și întorcându-se pe jumătate dihania plonjează în mâl dispărând.
Dinspre corturi două lanterne răscolesc tufișurile și-i aud pe Costică și don’ Profesor, amicii de pescuit, strigându-mă:
– Aici! Sunt aici, hârâi din corzile vocale întoarse pe dos .
– Ce dracu’ cauți în smârcuri la trei dimineața?
– Am avut întâlnire cu scaraoski.
– Aha… ăla a urlat de s-a încrețit carnea pe mine.
– De fapt, el a fost mai discret… Eu am fost cu gălăgia.
***
Mihail stories 