Foamea

Aseară am descoperit că nu mai am pâine. Afară ploua mocănește și batea un vânt subțire, de noiembrie, care te pătrunde până la oase, și-am zis că pun de-o mămăligă. Pe ultima zecime de secundă m-am răzgândit: N-am făină? Pune, bre, de niște turtițe.

Șmecheria e să amesteci bicarbonatul, sau praful de copt, cu făina, ș-apoi să le aerezi. Eu le pun într-o pungă de hârtie și le agit bine. Am pus și-un ou bătut spumă, că doar fac pentru mine… și sare ș-apoi le-am amestecat cu un pic de apă cât să iasă o pastă groasă.

Nu trebuie așteptat deoarece albumina din ou începe să se întărească, așa că se toarnă în pernițe groase cam de-un centimetru, în tigaia bine încinsă în care am pus linguriță de ulei, se pune capac, și se lasă la foc mic. Nu se mai umblă decât atunci când începe să miroasă a pâine coaptă (dacă iese fum, dar tu nu simți nimic, înseamnă că ai covid 😉 ).

Asta merge bine cu un pilaf de pasăre, cu curry, și

Ardei capia, copt, dar nu strică nici la o supă de pasăre grasă, cu mult mărar, ca la Popreaca de Sus.

S-aveți poftă!