O fantă utopică.

Posted on March 3, 2013

Sămânța a fost plantată, mai departe… E greu să stai strâmb, să privești prin fanta unei utopii pentru a vedea realitatea, așa crudă cum e : Tot sistemul de învățământ actual, la nivel mondial, e un balast inutil. A obliga un copil să memoreze, degeaba, kilometri de biblioteci, când el le poate și deja le acceseasă, cu succes și practic instantaneu, spre disperarea adulților ce se văd pierzând, în fapt, controlul, e aproape un genocid, o handicapare voită a viitorului adult, ridicând ziduri acolo unde ar trebui să fie autostrăzi, umplând redundant hard-urile și obligând RAM-urile să lucreze, sincopat, pe avarie. Doi ani, basici, cu tutoriale cuprinzătoare și logice și apoi să-i lăsăm să-și ia zborul. Ce lucruri uimitoare am vedea dacă acum, în copilărie și tinerețe, perioada cea mai fertilă din viața unui om, ne-am lăsa copii să creeze, să inoveze, să inventeze…?! Să-i facem părtași nouă, scoțându-i din gulagul de exterminare a celor 12 (doisprezece… o mică viață de om!) ani de învățământ obligatoriu, plus încă 5 sau șase la nefericiții neliniștiți, bașca 2 de masterat și 3 de doctorat, din care ies bătrâni, blazați, complet acriți de tot ce este în jur. Revenind, fac și eu ca madam Ecaterina (a cu dricul, n.a.) : eu cred că doi ani deștepți de la 8 la 10 ani, astăzi,în condițiile în care informația curge la robinet, sunt suficienți pentru a închega scheletul pe care fiecare viitor adult să-și up-dateze, carnea cea de toate zilele…

Și parcă aud proteste…: Nu mi-e deajuns că-l am șomer de la 18 ani? acu’ vrei să primească șomajul de la 10…?

Bine-am zis atunci: utopică 😉