Lenea-i profesoară mare! (II)

Câteva șmecherii:

Pentru un un gust ușor dulceag, acrișor, și o aromă specifică, eu călesc inițial un morcov și un ardei gras, până ce se rumenesc bine

apoi adaug ceapa,

cu un pic de „vegeta”,

ș-apoi adaug bulionul și las până se ridică uleiul deasupra.

În aceeași ordine de idei și mai ales la fasolea cu bob mare, chiar dacă a stat la înmuiat peste noapte, fierberea trebuie să fie foarte lentă, altfel se crapă boaba și n-ai făcut niK. Mai înainte făceam într-o tigaie de tuci, de-aia țigănească (am scăpat-o pe gresie – s-a făcut praf și tigaia, și gresia!!!), amu’ m-am dat și eu dracului, mi-am tras o cratiță de-aia cu fund dublu, pentru aragaze cu convecție, dar tot stau cu grija a veche 😀

Să nu vă fie teamă că iese-o zeamă pentru că boaba de fasole o să tragă.

Usturoiul eu îl pun la sfârșit, odată cu mărarul, pentru că nu-mi place gustul lui atunci când este prăjit.

Cam asta a ieșit:

Da’ nu-i bună acum, abia deseară, să tragă și să se amestece aromele, dar cea mai bună e atunci când e pe terminate 😉

S-aveți poftă!

🙂