Maistrul m-a trimis în instalația de piroliză căci pe tabloul de automatizare se sesizase o cădere de presiune semnificativă, dar inexplicabilă.
‒ Când treci pe la desulfurare ia-l și pe papagalul ăla de Florin, să fiți doi, că așa scrie la carte. Protocoalele trebuiesc respectate.
Am intrat în arealul desulfurării și am bifat caseta cu masca de oxigen. Nu c-aș fi un Gică contra, dar dacă-i o avarie mori în tihnă și cu și fără mască… În tablou, Florin și o prospătură incredibilă. O corcitură tătaro- turco- română, cu toate alea la locul lor.
‒ Hai, mergem în piroliză… Hai ! și mă orientez către fătură: You gorgeous!!! Hau mai faci? Mâine ies din tură… Mamaia va fi a noastră!!!
Fâlfâie din gene și râde ca proasta. Stric banii degeaba pe litoral, am să o înghesui pe aici, prin instalație, ronțăi mintal, estimând-o din ochi.
‒ Hai motane ! Ne freacă chelia Hanganu…
Trecem de „bombosfere”, rezervoarele de hidrocarburi lichefiate, motiv pentru care instalația și-a căpătat sugestivul supranume de Piroșima, pentru că dacă explodează astea se produce un tsunami de se inundă Istambulul.
‒ Mă, câți chiriași ai?
‒ Șapte, două perechi și trei holtei, de ce?
‒ P-asta mă-ta a adus-o, freacă menta pe-aici ziua și-i lucrează pă holteii ăia noaptea. Zi că nu?!!!
‒ Mă jur că nu știu. M-a chemat ingineru’… Uite! Noua operatoare de la tablou, îi faci protecția muncii și-mi aduci să semnez.
‒ Și cum a fost cu protecția muncii? Cunoaște „legislație”?
‒ N-am apucat, m-ai călărit tu primul…
Ajungem. Pun mâna pe telefon :
‒ Mihai, sunt la A1, Închideți și voi pompele alea că vâjâie tot pe aici… Meștere pe unde ziceai?
‒ Pe automatizare am izolat B3 cu D4 și E 5, pe undeva pe acolo…
‒ Hai, da’ stai în spatele meu și ciulește urechile. La cel mai mic semn, te faci una cu podeaua.
Intru pe magistrala A cotesc pe B2, mă opresc. Se aude relaxarea din țevi, băieții au oprit pompele. Între D5 și E4 am perspectivă mai largă. Totul pare în regulă.
‒ Du-te la nodul ăllalt, eu merg pe aici. Ne găsim la E5. Belește ochii. Văd , deja un jet subțire ce condensează lângă o ciupercă de automatizare. Izolăm zona, golim și înlocuim “olandezul zburător”.
‒ Stai aici, cască ochii, mă duc la telefon.
‒ Meștere… un olandez. Da. L-am schimbat. Bagă presiune.
Simt încleștarea țevilor în lupta lor cu cele peste două sute de atmosfere. Vibrația infasonoră îmi creează o stare de panică pe care o cunosc și o stăpânesc. Mă întorc la D5:
‒ Copil, răcnesc, șuieră ceva? Nici un răspuns. Brusc mă năpădesc sudorile. Florin, candela și altaru’ lu’ mă-ta, curge mă?
Nimic.
Mă strecor pe sub instalația de automatizare, absolut interzis, și ies la E4.
Florin stă în cur cu o mână pe cap:
‒ Acu’ te-ai trezit să adormi? Fițea’r curvele a dracului!!!
Dau să înaintez pe sub țevi când ceva, o încrâncenare, m-a oprit. Mă pun pe burtă.
Adrenalina se joacă cu mine. Dârdâi incontrolabil. Vreau să mă ridic și să fug. Asta ar fi moartea mea. O fisură micronică pe o țeavă la 250 de atmosfere produce un fascicul supersonic. Îl auzi acolo, dar el este aici. Și te taie ca o lamă de bărbierit. Stau ca boul în timp ce instalația începe să duduie. Polietilena de înaltă presiune circulă acum prin țevi.
Dacă a fost o fisură pe instalația de forță și eu am reparat doar o amărâtă de automatizare e mai rău ca înainte. Fisurile au tendința de a se lărgi, iar dacă nu, unde a apărut una… Scot din buzunarul de la spate procesul verbal de constatare. Găsesc în geanta de scule, indispensabila sârmă românească și cu hârtia în vârf , ca un stindard , am ajuns târâș grăpiș până la telefonul antiX:
‒ Meștere, oprește tot, tot, jale!!! Florin e pe jos… tot, tot, și eu sunt pe jos… închide, dracului pompele!
Am fost exonerat de orice acuzații. Ba am fost declarat erou și am primit Steaua Muncii, gradul trei, o mai am pe undeva… se juca Paul cu ea când era mic.
Mama lui Florin mi-a aruncat în față :
‒ L-ai trimis pe el în față… să moară. Îmi făcusem atâtea planuri…
Ingineru’ mă cheamă la el:
‒ Mi-au venit rezultatele de la pisicologic. Ai trecut. Te-am propus pentru categorie. De mâine ești șef tură la desulfurare. Dacă prind… pe unul fără mască în câmp, pe onoarea mea, ai să tragi la cheie tot restul vieții.
‒ Nu vă mai agitați toa’ inginer. Îmi dau demisia.
‒ Păi de ce ? Mi-am făcut planuri cu tine…
‒ Toți v-ați făcut planuri. Și eu. Plec la Iași, la facultate… Nu v-a zis meșteru’ Hanganu? Poate mă întorc…
Nu m-am mai întors niciodată, în ciuda butadei care spune că ucigașul se întoarce întotdeauna la locul crimei.
23.12.2014 ‒ Bârlad
Mihail stories 