Crooked Crown

Dimineață, de bine ce făcusem și eu ochi, păzeam înfrigurat ibricul cu cafea când aud ușa de la holul mic deschizându-se și-apare Costică în toată splendoarea lui cam pleoștită.

‒ Ce-i mă cu tine, la ora asta? îl întreb și îl ischitesc mai atent cu privirea: febril, cu ochii aprinși și încercănat.

‒ Mai ai ceva pe-acolo? întreabă de parcă nici nu m-a auzit și se repede la dulăpiorul suspendat. Ia sticla cu rachiu de 60 de grade, de-ți pârâie măselile de la o dușcă, și bea ca pe apă vreo cinzeacă întreagă. Râgâie de-mi crapă rigipsul pe tavan și-apoi, mai răcorit, se uită la mine: Hai! Nu-i gata cafeaua aia?

E groasă, gândesc, și-i pun o ceașcă cu cafea aburindă dinainte:

‒ Ee, ia zi, ce pățiși de dimineață?

‒ Dacă-ți zic nici n-ai să mă crezi, și soarbe prețios, ținând ceașca doar cu două degete, din cafea. Frige, bă!

‒ Păi, frige, ce plm c-abia am făcut-o! Mă mai perpelești mult? Îl întreb și mă duc și eu la dulăpior de iau o gură de rachiu, moartea bacteriei ucigașe și a limbricului lumbricoides.

‒ Mă, moarteo, mă, visam frumos, mă, că mă regulam c-o țigancă tânără frumoasă și nurlie, de se zbătea sub mine țipând porcării, că numai ce-aud: „Da’ ce-mi faci Costică? Ce visezi, Costică?” Nevastă-mea deasupra mea. Eu bâigui, încă cu țiganca agățată de mine: „Nica, mamă, ce să vizez? Nica!” „Cum nica, Costică, când se-auzea cum horcăi de la mine din cameră?” și-odată bagă mâna sub plapumă și m-apucă de scula sculată: „Da’ asta ce-i, Costică?” Acum, eu ce era să zic? „Am visat că făceam și noi dragoste, așa ca la 20 de ani, ce n-are voie omu’ să mai viseze?” „Da’ eu ce sunt Costică? Ce-ți trebuie vise?” Și-odată se urcă pe mine și dă-i și dă-i… M-a violat nevastă-mea, mă, dacă-ți poți închipui, îs tot o apă, i-a mai dă din rachiul ăla, să-mi vin în fire.

Eu eram pe jos de râs, dar apoi mi-aduc aminte de-o fază, bine dosită într-un fund de memoriu, și-mi piere rânjetul. Ăsta vede și se-nfige-n mine:

‒ Da’ ia zi-mi mătăluță, că bag samă că nu-s singurul pățit. Mărturisește, Nhihăiță! continuă cu vocea isterică a lu’ nevastă-sa, de m-a pufnit din nou râsul.

‒ Mă, Costică, pe când o făceam și eu pe marele AMC-ist pe la Midia Năvodari prin combinat…

‒ Când te-or dat ăia afară din facultate pentru că spuneai bancuri cu Ceașcă.

‒ Atunci! La reeducare prin muncă. Da, mă, lucram în tură pană, după care aveam liber trei, sau patru zile dacă ieșeam din schimbul trei și intra pana, iar dacă prindeam ș-o duminică era concediu curat. Eram tineri, se plătea bine, aveam salariul cât al profilor mei din facultate, ce-mai ne spărgeam pe litoral, gagici, beutură, dezmăț.

Sorb din cafea și continui visător:

‒ Mă, și-o luam înot, treceam de geamandură ca să ocolim plasele și mergeam la nudiști, numai marfă de occident, țâță de maimuță. I-a dă rachiul ăla, dacă-i bal, bal să fie.

Încropesc repede niște sandviciuri cu ce-a mai rămas de la Paști și glonjdănind la ele continui:

‒ Pusesem ochii pe două suedeze, surori gemene, cam la vreo 15 ani, blonde și cam proaste-mi ziceam eu pe-atunci, de le căutam de toate alea când intram în apă, bune foc.     Le-adusese taică-su, mare sculă pe la ambasada Suediei, cu mă-sa cu tot, și aia tot blondă, cam trecută, dar vânoasă. Seara mergeam la Alvorado, un restaurant în formă de potcoavă cu deschidere spre mare și, mare-ntâmplare mare, la o masă, ele cu mă-sa, taică-su fusese chemat urgent la ambasadă nu-ș cu ce probleme. Mai un dans, mai o gustărică, m-au invitat la masa lor și dă-i cu coniac, dă-i cu grasă de Cotnari, m-au făcut fetele clampă. Mergem la hotel, drăcoaicele alea mici se frecau de mine, se jucau cu scula de-mi ieșeau ochii din cap, apoi venea mă-sa și mă regula. O data, de două ori… până dimineață. Și de alea mici n-a fost chip să mă apropii. Mă omule, a doua seară la fel, începuse să mă doară între craci de-atâta futut, dar și eu tâmpit, cu hambâț să le-o trag la alea mici.

Oftez îmi pun rachiu la greu în pahar și-l beau ca pe-o apă. Costică rânjește:

‒ Și mai ziceai de mine…

‒ Da, mă Costică. Nu puteam să-mi văd și eu de drum? De futut, futusem, mâncare și băutură la greu, moka, de n-am mai cheltuit un ban, să-mi fi luat tălpășița cu discreție… da’ eu nu, mi se pusese patimă pe gemene.

‒ Și?

‒ Și… A treia zi a venit ăla de la ambasadă și m-a prins călare pe nevastă-sa și cu odraslele încolăcite pe mine.

‒ Și, și?

‒ Ce-mai și?! S-a urcat pe mine și m-a futut în cur de-am mers crăcănat o săptămână.

‒ Lasă-mă că mor!

Costică-i pe jos, iar eu mă scarchin la buci cuprins de-o aducere-aminte spontană.

‒ Da, măi Costică, așa-i când omului nu-i mai ajunge cu bine, că binele binelui, dă în rău, mă! Da’ o consolare tot am avut.

‒ Ți-o dat gratis de la farmacie Hemorsal?

‒ Nu mă dihanie, când am ajuns în camera de cămin din Năvodari și m-am dezbrăcat dintr-un buzunar de la blugi au căzut două hârtii de-o sută de dolari. Fini suedezii ăștia…  Mi-am tras un Crown CSC-950L stereo, din Shop din Constanța, marfă mă, 10 wați pe canal,    n-avea tot litoralul așa ceva. Am fost invitat pe la toate chermezele și m-am răzbunat pe toate tătăroaicele.

***