Nu tot ce zboară se mănâncă…

Azi m-a oprit o reporteriță, frumușică, de la o televiziune locală al cărui nume mi s-a scurs prin împământare, și m-a întrebat dacă cred în OZN-uri.

‒ Fătucă, îi răspund, chestia asta cu crezutul e cam definitivă, să zicem că admit posibilitatea existenței unor manifestări fizice care deocamdată scapă posibilității noastre de explicitare.

‒ Adică, o sușește copila, vreți să spuneți că nu sunteți credincios, sunteți ateu? Ateii au răspuns pozitiv în numărul cel mai mare la această întrebare.

‒ De ce ești mătăluță așa de insistent categorică? Totu-i relativ în jurul nostru. Depinde cum privești problema: pe un prestidigitator care scoate iepurele din pălărie nu-l crezi că-i vrăjitor, deși vezi asta cu ochii tăi, pentru că bunul simț îți spune că trebuie să existe o șmecherie pe undeva, dar în existența unei persoane nemuritoare, cu puteri supranaturale, care trăiește în cer, despre care-ți șoptesc preoții la ureche, crezi fără de-ndoială. Nu-i asta oare un semn că-i ceva dereglat aici, sus, la mansardă? Și-o ciocănesc încetișor, cu degetul mijlociu, pe căpșorul frumos.

Se pare c-am blocat-o. Caută salvare către operatorul care filma toată daravela, dar ăsta rânjește machiavelic la ea, arătând clar de ce parte a baricadei se află.

‒ Uite, mi se face milă de ea, eu chiar am văzut un OZN, cu ochii mei, acum câțiva ani bunișori, o bilă gri, categoric din ceva material căci soarele lăsa umbre pe suprafața ei, care a trecut agale, cam cu 2-300 de kilometri pe oră pe deasupra blocurilor de la Confecția, dinspre București spre Iași, cam la un kilometru înălțime. Am și martori, căci am strigat niște colegi de muncă și-am văzut-o cu toții cum se îndepărtează până când s-a pierdut în azurul cerului.

O văd că se înviorează.

‒ Dar nu cred în OZN-uri, îi tai iar macaroana, admit totuși că am văzut ceva despre care nu am nici o explicație logică și, mai mult ca sigur, nici nu voi avea prea curând. Mulțumită acum?

‒ Cu dumneata nu se poate discuta, se bosumflează. Li sușești pi dejiti pânâ fași și din albul ăl mai alb, negru ăl mai negru, se scapă pe moldovinește și-apoi, înciudată, se răstește la operator: Și tu și ti hlizești aicea, Vasâle?

                                                         ***