La consult

Aglomerat, deși e abia ora opt. Scot bilețelul cu data și numărul de ordine, îmi pun ochelarii și citesc cu glas tare:

– Eu am numărul doisprezece, unde să mă așez?

– Ce număr, dom’le? Aici nu-i cu număr, aici îi cum am venit. Eu sunt aici de la șase! se agită un moș încă verde, la fel ca pălăria de pădurar, cu pană de păun, pe care o ține bine îndesată pe cap deși pe hol e destul de cald.

– Iar eu de la șase și un sfert, se agită o bătrânică, cu un șirag imens cu perle din plastic sidefiu la gât, și sunt după domnul. Treceți la rând.

– Bine, dar la ce ne-a mai dat asistenta biletele astea? protestez mai mult generic pentru că situația era clară.

– Alea le dă așa, ca să știe ea câți are pe zi, da’ aici să stă la rând, așa să știi.

– La rând, la rând, se-aud vociferări de pe băncuța îngustă și lungă pe care stau îngrămădiți precum angry birds.

– Bine, bine, dar totuși, de curiozitate, ce număr de ordine ai? îl presez pe pană de păun.

Bodogăne în barbă: da’ să știi că nu, că eu de la șase, dar văd că morbul curiozitățíi a început deja să-l mistuie, așa că-ncepe să scotocească în portofel. Cu coada ochiului o văd pe băbuța cu perlele executând, precipitat, aceiași mișcare. Pană de păun scoate triumfător bilețelul și citește:

– Nouă! Vezi, ți-am zis eu că sunt înaintea ta, treci la rând!

– Un pic, un pic, se precipită madam, care se pare c-a găsit biletul de ordine, dar eu am numărul șase, așa că sunt înaintea dumitale, și-l arată incriminator pe coadă de păun.

– Stai oleacă cocoană, să ne înțelegem, eu sunt aici de la șase, nu vii mata… Toată lumea caută și scoate bonurile de ordine:

– Eu am cinci, deci mata ești după mine.

– Ba eu am patru!

Se pornește o hărmălaie generală, toți agitându-se, unul la altul, cu bonurile în mână.

Asistenta deschide ușa, dar n-are cu cine discuta. Îi zâmbesc cu moaca mea pentru export, iar ea îmi ia bilețelul și mă invită în cabinet.