„De la mine nu vei afla nimic!” aud în implantul wireless de bandă largă.
Draci, un android, mă crucesc și-l privesc mai atent: o lucrare extrem de reușită care și la lumina zilei ar putea păcăli o privire superficială.
Voi încerca să-l aduc într-o buclă de cauzalitate.
„Înțeleg că, dacă îmi spui cine este stăpânul tău actual, îi vei face, implicit, rău stăpânului tău anterior, dar ești obligat să răspunzi la întrebările ce privesc programarea ta originală pe care ți le pune o ființă umană. Deci: cine te-a proiectat, unde și când ai fost construit?
Răspunde ezitant, dar răspunde:
„Am fost proiectat și executat de Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal în Atelierele Regale și am devenit funcțional la data standard 09.11.9078.”
„Foarte bine! Asta înseamnă că ești proprietatea Casei Regale, nu-i așa?”
„Nu pot răspunde la această întrebare…”
„Bine… Dar ești obligat să-mi spui dacă mai ești proprietatea Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal, care deține drepturile intelectuale. Răspunde!
„Da, parcă geme androidul, sunt încă proprietatea Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal”
„Dar Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal, este slujitor supus al Casei Regale… Insinuezi că acesta nu este loial câtă vreme, la rândul tău nu ești proprietatea Casei regale. Clarifică!
„Nu pot clarifica.”
„Acuzația de „Lez Majesty” este una gravă. Ea poate duce la condamnarea la moarte a Stăpânului tău. Te vei face vinovat de uciderea Creatorului tău căruia i-ai jurat credință.”
„Nuu, dacă spun cine este stăpânul meu actual îi voi face un rău Creatorului meu, dacă nu spun îi voi face un rău Creatorului meu, dacă spun…” simt începutul degradării neuronale și atac fără milă, prin viu grai, folosind Vocea:
−Aceasta este o declarație sub jurământ care se va consemna: Spune cine este stăpânul tău actual și cu ce motiv te-a trimis aici. Îți ordon!
„Aceasta este declarația mea sub jurământ: Stăpânul meu actual este Lordul de Susex, al doilea în ordinea succesiunii la tron, iar scopul meu era să o ucid pe Prințesa de Astoria și fiica sa Anabelle de Astoria. Mai declar că schimbarea de proprietate a mea s-a făcut samavolnic, Creatorul și stăpânul meu de drept Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal fiind amenințat cu moartea. Alătur toate fișierele originale care să dovedească, indubitabil, aceasta. ”
Ochii androidului mai tremurară de câteva ori apoi rămaseră încremeniți.
Scot stiletul și pipăi pielea artificială a capului:
− Oops! Dar ce avem noi aici? În palmă mi se rostogolesc trei biluțe. Două sunt zbârcite și afumate, semn că androidul le-a distrus înainte de inactivare, dar a treia, strălucind sidefiu, este un implant de spionaj de cea mai bună calitate. Mă precipit la rucsac și introduc implantul într-o cutiuță ecranată: Așa! Poate că n-ai apucat să decartezi. Ne vom ocupa de tine cu prima ocazie. Scot și vesta de pe trupul androidului: Așa ceva ne va fi, cu siguranță, folositor!
Îl chem pe secretar la mine. Vine, la fel de cocârjat, și cu aceeași privire iscoditoare. Îl privesc și eu la fel, dar cu o privire mai grea și simte asta.
− Am jurat!
− Toți avem jurămintele noastre, dar peste toate este jurământul în fața poporului tău.
− Nu am trădat, dacă asta insinuezi, războinicule, dar secretul este atât de adânc încât și o șoaptă scăpată în vânt ar aduce anihilarea noastră imediată.
− Bine! Vreau să ajungi în capitală înaintea noastră. Contactează aceste două persoane. Aștepți doar un puls pe semnalul cu care mi-ai răspuns de pe turnul castelui. Ia de aici de cheltuială.
− Aveți toată încrederea.
*
− Eu nu pot să te apăr dacă nu-mi zici tot, auzi? Auzi!?
Am apucat-o de umeri și realizez că strâng prea tare. Culmea, implantul din stânga se activează:
„L-am prins, prea mărite războinic, așa cum ți-a fost voia. Ce să facem cu el?”
„Adu-l la palat.”
O privesc în ochi:
− Monetti… Ți-e cunoscut acest nume?
Începe să tremure în brațele mele:
− M-ai vândut… Și tu, Ailin?!
− Încet, regina mea. Nici gând! Cine-i acest Prea Înalt Monetti?
− De când te-ai ascuns în hogeagul ăla, de-i zici domeniu, nu mai cunoști de loc politică, Ailin. … Este Primul Ministru, șeful executiv al acestei planete. Totul se mișcă doar prin voința lui.
− Apăi, la cum s-au mai schimbat în ultimii ani… și, mister?! O chestie nu pricep: ce caută un ditai Prim Ministru pe-aici, pe la noi, prin bătătură? Singur, fără escortă, fără suită și paji?
Isabele face un „O” absolut adorabil din buzele ei mici și clipește, des, din gene.
− Nu-mi spune, mă înnegurez…
− Dar eu nu am făcut nimic! Se rotește, aprig, prin salon agitând evantaiul peste obrajii în flăcări. E nebun! L-a urât de la început pe soțul meu, atât pentru că este de sânge albastru, în timp ce el e doar un parvenit de negustor, cât și pentru că era urmașul la tron. Mă vrea de nevastă, a înnebunit, vrea să ajungă rege consort. O lichea de cea mai joasă speță care s-a ridicat aruncând cu bani în dreapta și în stânga, o viperă, un… un impotent!
Mai că se sufocă, iar eu clatin, amărât, din cap:
− Nu țin minte să fi dezagreat bănuții, regina mea, dar acum ai pretenții mai înalte, cât ai fost cameristă la mulți ai schimbat așternuturile, iar ei ți-au primenit sângele de s-a albăstrit așa…
Dacă privirea ei ar putea să taie, aș fi fost tranșat felii.
− Nu ești demn de regina ta. Ia-ți viața, acum!
Încep, calm, să mă deschei la piept. Mă așez, în lotus, cu katana mică așezată transversal în fața mea și trag, doar un centimetru, sabia mare din teacă:
− Sper că-mi vei face onoarea de a mă seconda. Chiar asta intenționam și nu neapărat poruncii tale. În fișierele recuperate de la androidul lui Susex, am găsit ceva, niște protocoale ascunse. Se pare că la ceremonia de încoronare va mai participa o delegație. O delegație străină.
O văd cum se albește la față:
− Ai aflat!
− Da, Doamna mea! Simultan cu încoronarea ta se va face un armistițiu și o cedare de suveranitate prin căsătoria fiicei tale, pe care atât de abitir o păzește chinezoaica Xi, cu Principele Moștenitor al Vrășmașului nostru. La încoronarea acestuia, Patria Noastră va dispărea înghițită în Imperiu. Eu nu vreau să fiu părtașul acestei trădări. Adio, doamna mea!
Apuc mânerul armei cu amândouă mâinile și-mi eliberez Chi-ul de tot ce mă înconjoară.
Mai aud:
− Ailin! Nu!
Lovesc!
…
Mihail stories 