Binecuvântări pentru o nouă eră

Cu această poveste frumoasă și plină de speranță, eu vă urez La mulți ani! cu sănătate și spor în toate!

Noaptea cobora tihnit, iar oaspeţii, ce se ospătaseră și dansaseră din belșug, se retrăseseră obosiți  în paturile lor spre a continua petrecerea în lumea viselor. Lumina lunii, care curgea prin ferestre, descoperea zgârcit doar câteva contururi neclare. Restul casei era obscur și nemișcat.

Un trio de siluete întunecate își croiau drum pe unul dintre coridoare, pașii lor reverberând înfundat.

‒ Am crezut că petrecerea aia nu se va termina niciodată, a spus una, jucându-se cu lanțul ceasului. Oricum, nu văd de ce a fost necesar tot acest tam-tam. Ea este un bebeluș. Nu își va aminti nimic din toate astea.

‒ Nu este vorba despre copil, spuse alta. Știi cum sunt părinții… Au făcut totul pentru ca să iasă o ceremonie reușită, astfel încât nimeni să nu poată sugera mai târziu că s-au zgârcit cu ceva pentru micuța lor dragă. Le este atât de frică să nu greșească cu vreo ceva, să ofenseze cumva. Noi, doar știi, după ce s-a întâmplat cu Ea…

Prima își ridică excedată mâinile deasupra capului:

‒ Asta a fost o dată. O dată! Chiar și asta s-ar fi putut evita dacă ar fi verificat lista de invitați. Ai crede că, la toți banii pe care îi au unele dintre aceste familii, și-ar putea permite măcar un planificator de evenimente decent.

‒ Sincer, nu văd de ce nu ne putem dispensa de unele dintre vechile tradiții, a emis a doua siluetă. De ce să nu luăm un brunch de sărbătoare, în schimb? Au trecut secole de când n-am mai avut o cină festivă frumoasă și-am putem oferi binecuvântări la fel de ușor la unsprezece dimineața, pe cât putem la…

‒ Aici! A treia, care până în acel moment tăcuse, i-a oprit în fața unei uși închise. Și-acum taci. Îi vei trezi.

A doua chicoti: Se vor obișnui să fie treziți la orice oră, destul de curând. Dar toți au tăcut în timp ce a treia sufla ușor în gaura cheii, iar ușa s-a deschis silențios. O strălucire blândă coborî pe hol, ridicând siluete în sus pe peretele din spatele lor, umbrele fluturând de-a lungul spatelui lor ca niște aripi.

Ca una, se furișară înăuntru, având grijă să nu deranjeze figurile adormite din pat, în timp ce se îndreptau spre pătuțul care stătea la capătul celălalt al camerei.

‒ Uite! E trează.

Copila din pătuț stătea întinsă pe spate, privindu-i cu ochi mari. Ea chicoti când a doua siluetă și-a atârnat lanțul ceasului pe pătuț, apucându-se de metalul lucios cu degete dolofane.

‒ Văd că ceilalți au fost deja, a adulmecat prima. Frumusețea, harul și cântecul, desigur. Astfel de tradiționaliști. Castitatea…

‒ Cred că asta e Charity, dragă, a corectat a doua. Castitatea nu mai e o binecuvântare foarte populară de ceva vreme…

‒ Drept. Cea de-a treia siluetă și-a bătut palmele, în liniște: Ei bine, acum e rândul nostru. Gata, doamnelor? Cine se oferă prima?

‒ Presupun că o voi face eu, spuse prima siluetă, îndreptându-și vesta. Scoase o baghetă subțire din buzunar și bătu pe marginea pătuțului. Capătul s-a luminat de un albastru palid, strălucitor.

‒ Te binecuvântez cu Spirit, a spus ea, înfundând vârful aprins al baghetei în pătuț. Ochii bebelușului s-au mărit, iar ea a râs, bătând din palme, încântată. Fie ca tu să înfrunți cu capul sus toate problemele vieții, iar lumina spiritului tău să lumineze asupra tuturor.

‒ Privește-o! Mă îndoiesc că va avea nevoie de vre-un ajutor, spuse a treia zâmbind. Cred că va ține frâiele în mâini de una singură.

‒ Da, ei bine, există totuși un motiv pentru care îi dau binecuvântarea acesta noaptea, acum când părinții dorm.

‒ Presupun că eu urmez. Nu avea nici o baghetă, dar și-a întins mâinile peste pătuț, cu palmele în jos. Te binecuvântez cu Opportunity, a spus ea, plimbând atent un deget pe deasupra ochilor copilei. Drumul tău nu va fi întotdeauna ușor, dar ușile să fie mereu deschise pentru tine, dacă vei ști unde să cauți. Ea făcu o pauză, cu un zâmbet trist: Mă tem că vei avea nevoie de tot ajutorul pe care îl poți obține, în acest sens. N-ar fi o vină a ta, desigur, dar lumea este adesea nedreaptă.

A treia i-a luat locul lângă pătuț. Ea privi către copilul care odihnea înăuntru, strălucind blând de binecuvântările deja acordate asupra lui.

‒ Cred că aș putea să profit de această ocazie…

Ea își ridică mâinile, aruncând magia într-un arc larg. Tavanul a dispărut brusc, dezvăluind pleiada orbitoare de stele de pe cerul nopții.

‒ Te binecuvântez cu Curiosity, șopti ea, privind în ochii copilului, largi, strălucitori și reflectând luminile a mii de galaxii. Fie ca tu să găsești la fel de multă bucurie în a descoperi noi întrebări, precum și în a afla răspunsurile lor, iar asta să te conducă mereu mai departe.

Cele trei au stat o clipă în tăcere, cu binecuvântările oferite, cu datoria făcută. Deasupra lor, stelele străluceau și făceau cu ochiul spre soarta unui copil care se întindea pe toată lățimea universului.

— Ar trebui să plecăm, spuse al treilea, încet. Mai avem și pe alții de văzut înainte de a se termina noaptea.

‒ Crezi că va fi suficient?

‒ Nu știu, dragă. Mai avem un drum atât de lung de parcurs. Făcu o pauză, uitându-se la copilul cu mâinile întinse spre stele, de parcă ar fi știut că, cu doar puțin efort, poate ajunge la ele.

Apoi… uitaţi-vă cât de departe am ajuns.

               ***

În original: Blessings for a New Age by Jessica Jo Horowitz.

Traducerea și adaptarea: Mihail Toma.